Am cunoscut o femeie a cărei culoare preferată era movul şi m-am trezit cu o durere cumplită de cap. O durere pur necruţătoare, una care mereu îmi aduce aminte de un bun prieten care zicea: “Te doare capul? Marfă proastă, românească, schimbă-l”! Şi, colac peste mâna întinsă, mâine se îmbracă ţara asta în straie de sărbătoare roş-galben-albastre sau în porturi populare. De parcă de asta ar trebui să ne ardă, de parade şi de fasole cu cârnaţi la un pahar de ţuică.
Nu, bordelurile nu sunt legale, nici ăsta al lui Gogol nu ar trebui să fie. Muzică de cârciumă infectă în care, după ce te aşezi la o masă antică şi soioasă, e greu de crezut că nu găseşti vreo hepatită. Dar îmi place. Ceea ce nu pot spune despre situaţia României. Căreia, dacă aş putea, în loc să se ţigănească pe modelul românesc consolidat şi îmbunătăţit la diverse evenimente, i-aş spune “Start wearing purple”!
