Încă mi se reproşează că sunt intransigent şi intolerant, deşi războiul meu împotriva poporului român a început cu ceva mai bine de doi ani în urmă. O voi repeta mereu, cu deosebită plăcere şi cu regretul că nu am fost primul care a spus-o – “popor de hoţi şi de curve”.
Şi de proşti care ţin prea mult seama de sărbători importate, că tot sărbătorim astăzi Valentains. Da, sărbătorim, pentru că Dragobetele, ca sărbătoare românească, având în vedere iubirea mea pentru popor, s-ar putea să îmi cam repugne. Poate ceva mai mult ca o invenţie evreiască trântită pe spinarea unui sfânt catolic şi celebrată de un popor în proporţie de 80% ortodox.
Totuşi, ca să nu fiu învinuit de antisemitism şi de vreun dinte împotriva catolicismului, mă voi abţine de la orice alte comentarii de natură să strice plăcerea sărbătorii. Pentru că astăzi este Valentains, ziua în care tot rumânul cu doza necesară de prostie şi cu doza mai mare, dar tot necesară, de nesimţire îşi scoate iubiţica, iubita, logodnica, nevasta etc. la un cico, la o cină romantică, sau la ce altă activitate plăcută îl mai duce capul, sărbătorind iubirea eternă care îi uneşte şi binecuvântând clipa în care sufletele lor gemene s-au întâlnit pentru prima dată, în principiu, la mall.
Să mă ierte cei sau cele care mă consideră prea intransigent şi prea intolerant. Nu vreau să stric sărbătoarea nimănui, doar încerc să dau cu opinia, nicidecum cu parul. Deşi, poate, mai frumos din partea mea ar fi să îmi păstrez frustrările pentru mine şi să urez tuturor rumânilor să îşi sărbătorească iubirile în cele mai plăcute moduri pe care şi le pot imagina. Pentru că, bineînţeles, iubirea este un eveniment care se sărbătoreşte o dată pe an, adică azi, de Valentains.
În consecinţă, cu scuzele de rigoare adresate sufleţelelor mai sensibile, dar şi în spiritul clicii de imbecili pe care tot noi, rumânii, o numim clasă politică, îmi reiterez, în felul meu, iubirea pe care o nutresc pentru poporul din care, cu onor, fac parte. Happy Valentains!


Ragnar, sunt foarte de acord ca delicatetea lipseste cu desavarsire si, daca va fi vreodata cazul sa mi-o asum si sa o scuz, as face-o cu mare placere. Dar in opinia mea, un popor care fie se lasa depersonalizat cu voie buna, fie se depersonalizeaza pe sine insusi la nivelul pe care deja il cunoastem, nu merita sa fie palmuit cu delicatete. Sau cu manusi…
Nu m-ai înțeles… Am spus că acest gest (urarea lui Lily Allen) este prea delicat. Nu lipsit de delicatețe.
În opinia, ai fost prea gentil. Daca nu citeam ce ai scris habar n-aveam ca astăzi este valentines. Desigur, probabil as fi aflat asta mai târziu, la munca, dar… Adică, știam că suntem în 14 februarie, dar nu mi-a picat fisa în niciun moment. Nu este printre sărbătorile de pe lista mea.
Timpul va decide.
Apropo, complet fără legătură cu asta: se pare că-ți datorez un coniac; sau un glonț… Nu m-am hotărât încă…
Ragnar, ma gandisem ca te referi la un gest delicat folosind ghilimelele de rigoare. Acum ne-am lamurit, desi parca imi pare rau sa dau dovezi de gentilete. In legatura cu coniacul sau cu glontul, coniacul e bun ramane! Si glontul, daca este meritat si daca nu poate fi inlocuit cu un shot. Desi sunt putin curios care ar fi motivele…
Partea cu glonțul era așa… Metaforică doar.
Dacă cineva l-ar merita, cred că eu sunt acela. Însă, despre coniac și despre motiv… Poate îți vom spune într-o zi, dacă va fi să fie. Eventual, la un pahar.
Ragnar, eu nu cred ca se pune problema ca glontul tau sa fie meritat. Coniacul… cum spuneam, e bun, ramane. Cu draga inima, la un pahar, daca/cand va fi sa fie.
azi as fi chiar dispusa sa rup silenzio stampa doar ca sa-ti citez al 3-lea pasaj. ca bine zici… Happy Tuesday!
Oana, ma bucur ca vorbele ajung unde trebuie. As fi fost, insa, mai fericit sa nu exidte motive care sa dea nastere celui de-al treilea pasaj! Happy Tuesday, bine zis!
haha! eu as fi fost putin mai mandra si poate as fi inchis un ochi daca era Dragobetele…macar stiam de unde vine.
lu0ana, din punctul meu de vedere sentimentele nu se sarbatoresc intr-o zi anume, indiferent de numele pe care il poarta aceasta – iubirea insasi este o sarbatoare (tinuta in mod mai mult sau mai putin permanent). Dar nici nu am ceva impotriva unei asemenea serbari. Problema este ca iubirea este cam tarata in noroi, din binecuvantare devenind prost gust. (despre depersonalizarea poporului am mai spus si, probabil, peste inca niste ani buni, Dragobetele va fi inchis amandoi ochii…)
“Pentru că astăzi este Valentains, ziua în care tot rumânul cu doza necesară de prostie şi cu doza mai mare, dar tot necesară, de nesimţire îşi scoate iubiţica, iubita, logodnica, nevasta etc. la un cico, la o cină romantică, sau la ce altă activitate plăcută îl mai duce capul, sărbătorind iubirea eternă care îi uneşte şi binecuvântând clipa în care sufletele lor gemene s-au întâlnit pentru prima dată, în principiu, la mall.” I love you!:):):)
Oana, declaratia ramane ca fiind facuta intr-o zi de marti. Incercam sa ignoram ocazia…
))
Stiu, Razvan! Cred ca asta incercam sa zic si eu, dar tu te exprimi mai bine!
) te-am citit putin.
lu0ana, iti multumesc, sper sa nu dezamagesc pe viitor. Daca imi este permis sa afirm, ma bucur ca mai sunt oameni care gandesc…
normal ca mai sunt oameni care gandesc, silly!
) e frumos cand se intalnesc…poate!?!
lu0ana, din experienta mea nu poate sa fie altfel…