Biete albe aripi frânte,
O să mai zburaţi vreodată?
Ochii au să mi se-ncânte
De dulci privelişti ca alt’dată?
Rupte-aţi fost fără de milă
Fără remuşcări, indiferent,
Şi-a curs alt sânge pe-altă filă
A bietului amor de-adolescent.
În van vă zbateţi în ţărână
Tot încercând să vă-nălţaţi;
Înfrânte-aţi fost de ochii de cadână
Pe care-n veci nu o să-i mai uitaţi.
Sub piatră albă funerară
Să odihniţi nu vă e scris,
Ci ardeţi dar în a iubirii pară –
‘Cel foc amar, de nedescris.
Şi nimeni moartea nu v-o plânge,
Şi singure o să muriţi acum;
De voi n-o şti nici cea care vă frânge…
Haideţi, plecaţi acum, drum bun!
Nevermore 