Vai, demon, ce falsă ţi-e privirea!
E totul fals la tine: ochii, râsul, gura…
Şi chiar de tine mi se-namorează firea,
Deşi tu simţi în suflet numai ura?
Fals e-al tău ochi atât de sclipitor
Ce de atâta vreme mă duce în ispită.
Pe dinăuntru-i rece, urât şi-ngrozitor
Ca fiara cea de moarte îngrozită.
Şi falsă-ţi este gura când rosteşte
Cuvinte de amor în ritm de vals.
Trup, suflet, râsul ce se prăvăleşte
În clinchet lin… e totul fals.
Şi părul tău frumos si moale,
Cuvântu-ţi ce m-alină şi mă doare,
Şi sentimentele-ţi (doar vorbe goale)
Toate acestea – există ele oare?
Nevermore 