Hai să o luăm pe drumuri paralele
De la răscrucea asta-ntunecată
Să râdem ca înnebuniţi de iele
Şi să nu ne mai vedem vreodată.
Vreau să îţi duc dorul totdeauna
Să plâng cu lacrimi mari, sărate,
Să îmi doresc o clipă, numai una!,
În care morţi să le-mpărţim pe toate.
Acum întoarce-te şi mergi către uitarea
În care mă vei cufunda curând;
Şi dacă vrei îmi uită răsuflarea
Și gustul de sărut flămând.
Să nu-ţi faci, dragă, grijă pentru mine,
Durerea mă va consuma încet
Şi de-am să mor îmi va fi bine
De n-o să simtă nimeni vreun regret.
Din iadul meu întunecos, fierbinte,
Spre toate cerurile mă voi răzvrăti
Și voi târî toţi sfinţii în morminte
Să mă răzbun că nu te pot iubi.
