Din uleiuri miresmate
Şi-a făcut ea scăldătoare
Pentru sânii-i, nestemate
‘Coperite de ninsoare.
Pielea ei catifelată
În a florilor petale
Se răsfaţă sărutată
Promiţând plăceri şi jale.
Ochii ei frumoşi, albaştri,
Migdalaţi ca o măslină
Ar seduce şi sihaştrii
Depărtându-i de lumină.
Ne-am îmbrăţişat sub lună
Mi-a zâmbit şi m-a sedus
Şi spunându-mi „noapte bună”
A plecat şi m-a răpus.
Nevermore 
Doamne, poezia asta e superba!
Multam fain… e placut sa fii asa apreciat.
Aceasta poezie iti trezeste toate simturile… 😉
Inseamna ca mai trebuie sa lucrez daca am reusit sa le trezesc dar nu si sa le dezlantui 🙂
No, m-am trezit si eu citind…mereu in noapte rasar versuri ?
E..minunat ! 🙂
Araoimi, multumesc!
Daca apareau versuri in fiecare noapte ma consideram binecuvantat. Pentru ca noptile ne transforma si ne acorda alte dimensiuni, cuvintele mele se nasc mai usor in timpul lor decat in timpul zilei. De aceea am si considerat potrivit ca textele din acest loc de joaca sa fie programate spre aparitie in cursul noptii. Sunt, totusi, si nopti mai sterpe ca Sahara… 🙂
Așteptăm noaptea..știu, cuvintele împrumută ceva minunat din magia nopții.
Mulțumesc ! 😊