Hai, spune, mă iubeşti? Hai, spune!
Din gura-ţi dulce adevărul crud
Să se răzbune într-o lume
Ce doar în ochii-ţi pot s-o mai aud.
Din buzele-ţi pătate, ca o fragă,
Să mă zdrobească astăzi, nefiresc,
O amintire a iubirii, vagă,
Ce doar în vorba-ţi pot s-o mai zăresc.
Şi dacă vrei ca-n zorii trişti de mâine
Nimic să nu găseşti în aşternut,
Alungă cerşetorul fără pâine
Adăpostit în sufletu-ţi pierdut.
Nevermore 
Mi-a placut!
Incerc sa raspund mesajului poeziei cu sprijinul lui Minulescu
„Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Am sa te iert, e vechi pacatul
Si nu esti prima vinovata”
Constientizarea unui act in sine, inainte de a avea loc, nu reprezinta o micsorare a durerii ci o atenuare a socului. Infidelitatea? Hmm… e una din senzatiile cele mai complexe, care ofera niste trairi cat se poate de contradictorii. Inima batand puternic, cu teama, lasand remuscarile sa se strecoare in vene, incercand apoi sa le sugrume… Placerea de a gusta fructul interzis, de a sti ca narui o lume, dar ca dai automat nastere alteia… Iertarea este unul dintre lucrurile care au o importanta cat se poate de redusa. Opinia mea.