Singurătăți și vise

Mă simt orb. Simt întunericul care mă înconjoară când nu ești cu mine. Nu mai pot vedea nimic, torturat de aceste sentimente care și-au făcut loc în sufletul meu trăiesc în suferință. Până când te voi întâlni din nou. Cu câteva minute înainte, în orbirea mea, încetez să mai fac ceva. Doar aștept să îți aud pașii. Pe măsură ce trece timpul inima începe să îmi bată din ce in ce mai repede. Aud pași, sunt atâția oameni care trec pe lângă mine! Dar nu aud pașii tăi. Apoi, brusc, totul împietrește, nimic nu mai mișcă. Nu mai aud pe nimeni, doar pe cineva… te aud pe tine, îți aud pașii, te aud vorbindu-mi, și în acel moment nu mai încerc decât să te ating, să te strâng, disperat, la piept. Degetele mele îți ating părul, fața, buzele… și nu mai sunt orb. Nimic nu mai este întunecat pentru că mă simt învăluit în lumina soarelui, a zilei… am tot ce îmi doresc, pentru că atunci te văd. Nu, mint spunând că am tot ce îmi doresc, știi că nu este adevărat. Curând te vei îndepărta și atunci îmi voi pierde din nou vederea, simțurile, căldura…

Totul devine cețos și începe să doară. Îmi simt inima agonizând, sufletul sângerându-mi, mi se închid dureros ochii și din nou nu mai văd nimic. Sunt din nou orb, neajutorat, un suferind pierdut în întuneric. Te implor, vindecă-mi din nou orbirea, readu-mi zâmbetul pe buzele uscate. Fă-o cât mai curând, atâta timp cât se poate, atâta timp cât durează visul, atâta timp cât dorești să fii iubită de mine… un orb.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s