De ce România imbecilă? Întinderea teritorială, solul, munții, apele, cerul nu au nici o vină că aparțin din trupul acestei țări. Și nu se disting prin imbecilitate ci prin frumusețe. Imbecilitatea provine din altă parte… din noi. Toate serviciile de media mustesc de imbecilitate, parlamentul, guvernul, toate instituțiile statului bubuie… România nu are nici o vină că admitem să fim manipulați, că nu ne luptăm pentru interesul nostru, că ne doare în bască de viitorul sumbru cu care deja ne-am împăcat. Poporul român este parte din România și mă conving din ce în ce mai mult că țara se imbecilizează pe zi ce trece. E normal, la modul în care ne comportăm, la modul în care ne tratăm istoria și pe noi înșine. Nici nu am fost niciodată niște luptători. Românul a pus mâna pe arme doar atunci când i-a ajuns cuțitul la os. Dar mă întreb… când dracu’ ne ajunge cuțitul la os?! M-am săturat să tot aștept, să tot sper să…. Nu cer revoluție, nu cer vărsare de sânge, cer curățenie. Mi-ar plăcea să fiu tratat altfel, nu doar ca un consumator tembelizat. Sau în fine, dacă asta sunt, măcar să mi se servească gunoiul pe care îl înghit într-un ambalaj frumos, atrăgător.
Suntem oameni, suntem supuși greșelii, dar unele greșeli sunt scuzabile altele nu. M-am uitat la meci, vineri seara. Nu aprofundez, nu mă interesează să fac o cronică sportivă. Oricum spectacolul nu a venit din teren, ci din cabina comentatorilor. Nici pe ei, sărmanii (cu duhul) nu vreau să îi fac harcea-parcea. Ei sunt foarte bine angrenați într-un sistem care merge ca uns. Nu îi poți condamna pentru prostia lor deoarece poporul român se dorește a fi exact acel segment căruia să i se adreseze niște inepți. E perfect adevărată zicala “cum e turcu-i și pistolul”. Din păcate nu își poate găsi echivalența în “cum e comentatorul e și poporul”. Ar fi normal, având în vedere că toți provenim din același sistem, și în funcție de calitatea sistemului am avea șansa de a ne fructifica fiecare capacitățile. Mai apropiată de adevăr ar fi transpunerea vechii zicale în “cum e poporul e și comentatorul”. Așa e normal, să avem comentatori după posibilitățile noastre. Degeaba am avea comentatori buni, pentru că nu am înțelege ce ar vrea să spună. Dar înțelegerea este deplină când un prost îi vorbește altui prost. Și poporul român e prost. Nu că ar fi fost dintotdeauna, dar s-a căutat subjugarea și îndobitocirea lui, obiectiv îndeplinit în proporție de 90%.
Chiar la începutul transmisiunii ne-a fost prezentat cadrul natural în care urma să se desfășoare marele meci. Spectatori într-un număr impresionant, care își încurajau favorita, respectiv înjurau cu clăbuci la gură echipa adversă; torțe, coregrafii mai bine puse la punct ca cele de la paradele de 23 august; un vacarm îngrozitor. Nu acest cadru a fost cel care mi-a făcut pielea de găină și bogatul păr măciucă, ci plastica încheiere a introducerii emanată de la stimabilul comentator sportiv: “infernul a coborât în Ghencea”. Mirobolant! Mirific! Poetic până la Dumnezeu și înapoi! Mi-a vibrat sufletul în fața unei aprecieri artistice de asemenea valoare. Dar…. ia stai, stimabile… infernul a coborât în Ghencea?! Poetic, poetic, dar sfidezi orice lege a bunului simț, a culturii, a inteligenței…
Popii spun că raiul se poate pogorî pe pământ… adică raiul poate coborî în Ghencea, la fel de bine cum o poate face la Timișoara sau la Cluj. Dar să se coboare iadul? Păi eu știam că pământul este zona de conflict, întinderea care separă raiul – aflat undeva prin ceruri – de iad (infern). Ordonarea logică a celor trei teritorii, pe verticală, de sus în jos, ar fi rai-pământ-iad. Cum mama dracului să coboare iadul în Ghencea dacă opinia generală este că… Mă opresc, intru în detalii și aș lungi degeaba acest post. Oricum respectivul nu îl va citi și va rămâne cu convingerea sinceră că această sintagmă poetică merită folosită în continuare.
Totuși, Infernul nu avea cum să coboare în Ghencea. Stadionul este în România și, din nefericire, România este iadul. Nu se coboară infernul în sine însuși, pentru că, pun pariu, Freud e mult prea ocupat cu altceva ca să mai aibă timp de seminarii cu Hades și cu Persefona. Eu, în schimb, nu sunt așa ocupat încât să nu îmi respect hotărârea luată vineri seara. Pe partea interioară a ușii de la intrare îmi voi afișa mesajul primordial, care probabil îmi va mai curma revolta și mă va liniști. Îl voi citi de fiecare dată când voi ieși din casă, sunt sigur că este în interesul meu. Și, poate, dacă inițiem o petiție, vom convinge guvernanții ca la granițe să afișăm, sub numele României, acest mesaj de avertizare – “Lasciate ogni speranza, voi ch’intrate”.
Nevermore 