Ruptură (Răzvan Nicula)

În nopţile cu lună

Şi stelele deşarte

Când mii de morţi se-adună

Toţi mirosind a moarte,


Întreaga mea fiinţă

Renaşte în visare

Şi fără cunoştinţă

Îţi cade la picioare.


În zilele cu soare

De-i neudat pământul

Doar zâmbetu-ţi nu moare

Furând din zori avântul,


Şi aripile-ntinse

Spre nevăzute stele

Cu flăcările stinse

Te duc în zbor cu ele.


Împovărat de patimi

Gem, braţele-mi întind,

Cu ochii arşi de lacrimi

Doar te-am văzut fugind;


Zadarnic plâng în noapte

Zadarnic râzi în zi

Eşti dusă către moarte

Şi n-ai să mai revii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s