În nopţile cu lună
Şi stelele deşarte
Când mii de morţi se-adună
Toţi mirosind a moarte,
Întreaga mea fiinţă
Renaşte în visare
Şi fără cunoştinţă
Îţi cade la picioare.
În zilele cu soare
De-i neudat pământul
Doar zâmbetu-ţi nu moare
Furând din zori avântul,
Şi aripile-ntinse
Spre nevăzute stele
Cu flăcările stinse
Te duc în zbor cu ele.
Împovărat de patimi
Gem, braţele-mi întind,
Cu ochii arşi de lacrimi
Doar te-am văzut fugind;
Zadarnic plâng în noapte
Zadarnic râzi în zi
Eşti dusă către moarte
Şi n-ai să mai revii.
Nevermore 