O renaștere a miturilor

Realitatea înfrumusețează mitul sau mitul înfrumusețează realitatea? O întrebare grea, cu argumente pentru fiecare răspuns în parte. Dar indiferent de care ar fi acest răspuns sufletele ne vor vibra mereu în fața măreției legendelor, înclinându-se în fața puterii lor, în fața impresiei de neuitat pe care o produc.

Nu de multe ori am constatat că majoritatea au privirea atât de fixată înainte, sunt atât de prinși în prezent încât uită să se mai uite în spate. Dar ce se întâmplă când mitul înfruntă prezentul? Ce se întâmplă când cei care nu uită să privească în spate aruncă pe taraba ieftinului modernism miturile din trecut, esența lor fantastică, fantezia și farmecul lor? Apare ceva uimitor, inspirant, plin de fericire, de vioiciune, de voioșie de… e atât de adevărat că sărmanele noastre cuvinte nu pot cuprinde în ele toate trăirile noastre!

Una dintre particularitățile mitologiei celtice este invocarea și obținerea mântuirii prin artă. Nu puțini au fost maeștrii care puteau vrăji creaturile prin puterea muzicii și a poeziei. Și unii dintre acești maeștri există și azi, stau ascunși pe cine știe unde și apar din senin, uimind, cucerind, vrăjind totul, instrumentele folosite și cugetele oamenilor.

Eluveitie? O adunare a acestor vrăjitori desprinși din ceața miturilor celtice… Necunoscuți ochiului profanului, dar deja cunoscuți păgânului care sălășluiește în noi, care tânjește după credința primordială în forțele naturii, plin de dor după creaturile fantastice pe care le recunoștea acum mai bine de două mii de ani. O trupă de folk metal, cu influențe de death metal – influențe care le pot fi totuși scuzate. I-am descoperit anul trecut, mi-au plăcut… Nu speram însă să mă șocheze (pozitiv!!) în asemenea măsură. O evoluție(?) neprevăzută, o abandonare a death metalului în favoarea legendei și a fericirii de a o retrăi. Spiridușii, zânele pădurii, druizii și-au reînceput dansurile pe verdele orbitor al dealurilor îmbrăcate în prețioasa mantie a naturii. Modernul se năruie, grijile dispar, civilizația se intoarce la locul de naștere, uitând să mai alerge, uitând să mai uite…

4 comentarii la “O renaștere a miturilor

  1. fireflight spune:

    Deci melodia e superba, ii ascult pe cei de la Eluveitie, dar melodia asta nu o stiam.

  2. LuciaM spune:

    si pe elfi… ai uitat de ei? fara existenta lor nu s-ar fi intamplat atatea lucruri bune de-a lungul secolelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s