Instinct

Nu ne mai vazuserăm de mulți ani. M-a strigat și mi-a sărit în brațe. Am recunoscut-o destul de greu, pe ea, copila care între timp devenise femeie. Se împlinise, nu mai rămăsese nici o urmă din trupul firav și copilăresc. Rochia neagră, strânsă pe corp îi punea în evidență formele voluptuoase. Își lăsase părul să crească, să îi acopere umerii sidefii. Am oprit într-o cafenea, renunțând amândoi la programul pe care îl aveam. Începuse să îmi povestească despre viața ei, despre tot ce a trăit în tot acest timp în care nu ne văzuserăm. O ascultam, oarecum… mă concentram să dau impresia că sunt numai ochi și urechi. Urmăream mișcarea buzelor cărnoase, rujate, mă delectam cu zâmbetul ei – singurul care rămăsese copilăresc. Îi priveam linia gâtului, sânii plini mișcându-se ritmic. Degetele lungi, cu unghiile vopsite… Mi-o aminteam așa cum era când era o copila, și mă minunam de această schimbare, de înflorirea produsă în absența mea. Ochii mi se umpleau din ce în ce mai mult de ea și de ce trezea în mine. Animalul începea să dea semne de nerăbdare, șarpele începuse să muște. Veninul devenea chinuitor, mi se scurgea în tot trupul făcându-l să tremure. Sângelea începuse să clocotească, în timp ce limba ei îmi explora buzele. Am deschis ochii și am întâlnit o privire toridă, pe care nu i-o cunoșteam. Am rămas uimit… Puritatea trupurilor și a sufletelor nu a avut puterea să ne unească, au făcut-o dorința trupească, păcatul, instinctul…