Iubire în mijlocul ploii

Ai făcut vreodată dragoste în mijlocul unei ploi torențiale de vară? Trupurile să ne fie atârnate undeva între cer și pământ, strivind capetele firelor de iarbă, plutind deasupra lor… Deasupra ochilor cerul să înceapă să sângereze, lovit în suflet de fulgere sclipitoare, înspăimântat de moarte de tunete ascunse de perdeaua plumburie care acoperă privirile incandescentului cerc de foc… Vântul începe să sufle, jucându-se cu tulpinile florilor, cu pletele noastre… De teamă trupurile ni se apropie, se strâng unul în celălalt simțindu-și căldura. Caută să se liniștească unul pe celălalt, voind să devină unul…

Ai făcut vreodată dragoste în mijlocul unei ploi torențiale de vară? Stropi mari, răcoritori, cad dinspre ceruri ca lacrimi de bucurie, binecuvântând cele două mâini care îți cuprind trupul… lacrimile dulci se strecoara intre buzele noastre, sarutându-le, facându-le să se apropie, picurii se ating între ei, apoi buzele noastre… și pământul începe să se rotească rapid, evitând fulgerele care vor să îl străpungă, răspunzând cu dispreț bubuitului tunetelor… O amețeală gingașă ne ridică trupurile în aer, ascunzându-se sub ele de stropii din ce in ce mai puternici, mai mari, mai grei. În rotire ploaia ne biciuiește fețele, umerii,  face hainele să ni se lipeasca de piele, apoi între ele, împingându-ne prin toate să devenim o singură ființă. Apoi hainele par că se topesc, ca spălate de ape, smulse și duse departe, aruncate spre zări de vântul răcoros care a prins curaj și putere.

Ne rămân doar trupurile noastre strânse împreună sub foșnetul frunzelor copacilor, ascunse de priviri de perdeaua picăturilor de ploaie, de firele de iarbă care ne mângâie… Săruturi și atingeri nebune, înspăimântate de furia furtunii din noi, teamă în fața prăpastiei fără fund în care ne aruncăm rațiunea, fiori, tresăriri… tunetele ne acoperă respirațiile întretăiate, fulgerele ne luminează drumul gurilor una către cealaltă… Degetele se împletesc, părul ni se întinde ud pe umeri… pe umerii noștri înaripați deveniți o singură pereche de umeri.

Ai făcut vreodată dragoste în mijlocul unei ploi torențiale de vară? Se prăbușește totul în jurul nostru, pământul se scufundă, beznele devin de nepătruns, simțim pe trupuri lacrimile celor care ne-au pierdut și care ne plâng, abandonându-ne nouă. Și cădem… cădem fără să știm cum, fără să știm unde, fără să știm cât. Privirile ni se întâlnesc din nou, întretăiate de sclipiri. Dinții ni se dezvelesc într-un zâmbet pierdut, buzele se strigă, trupurile ostenite se acoperă unul pe celălalt ude de ploaia dulce-sărată. Norii aproape au dispărut, soarele își trimite razele aurii să ne sărute pielea biciuită de apă, lumea se luminează din nou datorită zâmbetelor noastre, datorită uitării din privirile noastre pure, renăscute și rătăcite. Ai făcut dragoste în mijlocul unei ploi torențiale de vară… îți amintești?

11 comentarii la “Iubire în mijlocul ploii

  1. LCF spune:

    gotic, romantic, frumos… din nou ma uimesti!

  2. Nevermore spune:

    Uneori ma uimesc si pe mine (dar in mod negativ)! Multam fain.

  3. …dragoste in mijlocul unei ploi torentiale de vara… aburii trupurilor infierbntate se pierd printre stropii mari si reci, contaminand totul cu iubire… soaptele tainice se ascund in ropotul ploii…
    Cad norii in stanca de apa…
    Ferestre din trecut ma apasa,
    Clipa de veghe memoria-mi sapa,
    Floarea de timp asteapta pe masa…

    O frunza ruginita, mai tremura pe ram
    Si-o lacrima de ploaie imi bate-ncet in geam.

    Nevermore, desi sant in graba mare, am vrut totusi sa las cativa StropiDeSuflet aici, amenintandu-te ca voi reveni (ai scris mult prea frumos ca sa nu merite un coment mai amplu) indata ce scap de problemele in care sant prinsa acum. Iti mai sant datoare cu un raspuns la „Geta si Tudor” si am sa ti-l dau, dar acum nu mai pot sta nici un minut. Scuza-ma si… pe curand.

  4. Graba mare! N-am separat cum trebuia! „O frunza ruginita mai…” Nu este in continuarea strofei!!! Este alta idee. Ai fi inteles si singur, sant convinsa.

  5. Nevermore spune:

    Hmm, in sfarsit o amenintare🙂. Laudele ma descumpanesc si ma fac sa ma pierd, amenintarile, insa… cred ca nu mai trebuie sa repet ca esti intotdeauna binevenita. Cu amenintari sau fara!(ca sa fiu, totusi, pregatit, ma voi inarma… cu rabdare)

  6. danutchidon spune:

    frumos si adinc scris !

    • Nevermore spune:

      Multam foarte fain! Inca o gura de oxigen pentru alte postari, o incununare a unor eforturi. Am mai spus-o, de multe ori nu stiu cum sa reactionez la laude, dar recunosc ca mereu ele sunt cele care ma imping de la spate. Esti intotdeauna bine venit pentru a vedea rezultatele, pentru a lasa o critica (nu indraznesc sa cred ca as merita mereu laude) sau o opinie – obiectiva sau subiectiva.

  7. iulia spune:

    …am revenit…nu pt mult timp…nu pt cat mi-as dori sa stau…
    „Ai facut dragoste in mijlocul unei ploi torentiale de vara?…” Oare de ce raspunsul meu sunt lacrimile?…citind..placerea imi inunda trupul…dar si tristetea…
    …Oare de ce nu am facut dragoste in mijlocul unei ploi torentiale de vara?…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s