Nebunie

Hai să ne întâlnim. Nu știu unde, nu știu când. Undeva într-o altă viață. Atunci când timpul se va opri. Să fim doar noi în mijlocul unei amețeli ucigașe. Rațiunea să se prăbușească în genunchi, sufocată de nerațiune. Realul să fie alungat de ireal. Doar mâna ta să fie reală. Să fie ea cea care îmi conduce trupul orb pe cărări ascunse. Pe acele cărări pe care le ascundem intenționat, pe care nu îndrăznim să le străbatem atunci când suntem unul fără celălalt. Ce ar fi dacă am da la o parte toate barierele și toate reținerile? Nu o să știm niciodată, pentru că tu nu mai vrei. Și chiar dacă uneori mai vrei, nu vreau eu. Vreau doar să fiu condus de tine, să mă împingi peste bariere în loc să le dăm la o parte. Să îmi deschizi în față un gol infinit pe care să îl decorez așa cum simt. Să înfig munții în pământ, să coborâm în adâncul unor gropi adânci ca să le găsim vârfurile. Și mările… să le arunc pe cer. Să vălurească cerul cu valuri cenușii și furioase, sau calme și albastre. Să iau norii și să îi așez jos, la picioarele tale, ca pe un covor moale care să te ferească să mai atingi pământul. Și iarba să o arunc pe cer, să prindă rădăcini, să se lupte cu apele și să dea naștere unor insule de un verde încântător. Să iau soarele și să ți-l prind în păr, ca pe un rubin inofensiv. Iar în părul meu să se oprească luna, pentru că așa trebuie, pentru că așa sunt meniți, să se caute mereu și să nu se întâlnească. Așa pletele noastre nu vor mai curge niciodată împreunate în aceeași direcție, împletind cosițe de lumină din mătasea firelor tale, din șerpuirea firelor mele. Apoi aș desena în aer flori de câmp, zburătoare și parfumate, iar din nori aș face să crească tulpini de fluturi colorați, care, înainte de a muri sub tălpile tale, să le sărute cu adorație.

Aerul l-aș presăra cu zâmbete și cu săruturi, să fie pentru totdeauna după chipul și asemănarea ta. Chipul tău zâmbitor și săruturile mele. Și peste toate aș zvârli tufișuri, păduri și râuri… Da, acolo, între munții îngropați și mările suspendate… și mereu câte un sărut te va atinge în treacăt. Vreau să oblig divinitățile uitate să mă ajute să creez această lume. Doar pentru noi doi. Zâmbești… mă crezi nebun… nu pentru asta aș fi nebun. Îți place lumea aceasta? Lumea în care mă asuprești veșnic? Întinde mâna… atinge-o… și arunc-o în hăuri pentru totdeauna.