B->Bv->și mai departe…

Mi-am luat o vacanță neașteptată, surprinzătoare și cât se poate de dorită. Gata, am plecat și nu, nu o să îmi (mai) fie dor. 15.10. Mai puțin până la Brașov, unde voi coborî negreșit, sub forma unei locomotive. Nu am mai tras un fum de mai bine de două ore. Nu, nu îmi cere organismul, nu tremur și nici nu îmi crapă buza. Dar am legat într-un mod nefericit senzația fumului de țigară de inspirație. Am scris câte ceva de când am plecat. Ideile mi s-au încurcat în lipsa fumului aspru. Mi-a sărit privirea pe geam, am vrut să văd pentru o clipă munții… și odată cu privirea au sărit și ideile.

Sunt frumoși munții ăștia. Mi-am promis acum foarte mult timp că nu voi mai pune piciorul în Valea Prahovei. M-am ținut de vorbă până acum… păcat de munți. Păcat de acest cartier muntos al Bucureștiului. Eh… se va descurca și fără mine. Înflorește zona, prosperă, inundată de suflarea bucureșteană. Dar a mea se va ține departe. Fug de capitală, vreau să o uit, să nu mai știu nimic din ce este în ea. Da, chiar și de lucrurile bune. Cel puțin pentru o perioadă. Și în zona asta muntoasă absolut totul îți aduce aminte de București. Totul. Mașinile, oamenii, privirile, gunoaiele aruncate pe jos (acum nu știu dacă mai este așa, nu contează, o promisiune trebuie respectată), hăulitul unui țărănoi, fluieratul lui după o “gagică” pe care a văzut-o în Twice vinerea trecută….

Ultima oară când am fost pe aici, acum ceva ani, m-am întâlnit cu jumătate din cunoscuții pe care nu îmi doream să îi văd. Și nu numai atât, dar, plecat cu gândul să scap de București, m-am trezit că nu simt nici o diferență. Predeal-București, Sinaia-București, același lucru… de fapt trebuia să pun semnul egalității, nu cratimă. Păcat de munții ăștia, până la urmă, o să ajung să îi urăsc și pe ei într-o zi.

Brașov… cred că mai sunt zece minute. E granița! De acolo drumul îmi va curge altfel, mai drag, mai frumos, mai atrăgător. Mai lipsit de poveri, vegheat de un cer mai senin, de un aer mai curat de… Ehe!! Mai am puțin și îmi pușcă maieul pe mine. Am plecat! Am scăpat! Nu mă mai întorc. Decât pentru că îmi place… să stau să mă satur până peste cap de duhoarea Bucureștiului, să înjur printre dinți, să mă revolt, să îmi vină să urlu și atunci să plec… îmi place atât de mult senzația asta de eliberare, de fericire, de exaltare. Încă o dată am scăpat din ghearele monstrului. Nu m-a pervertit așa cum spera; m-a pervertit mai mult decât am vrut… Dar acum mâna mea îi strânge cu degete de oțel beregata. Ce-mi pasă că peste o vreme, relativ apropiată, va fi rândul lui să mă strivească pe mine? Acum e ceasul meu, e momentul meu, în care l-am scuipat de tot din mine și îl strivesc cu dispreț sub talpa pantofului.

Brașov! De aici va începe o altă lume, o altă civilizație… și aerul este atât de proaspăt! Hm… Bucureștiul meu “drag”… du-te dracului!  (cu dedicație)

26 comentarii la “B->Bv->și mai departe…

  1. liana spune:

    Nu fi citadin;priveste splendoare muntilor,maretia ,culoarea ,formele,miresmele.Du-te in varful-varfului si crezi-ti ca vei atinge Luna,ca esti vecin cu stelele care clipesc complice la bucuria ta.Priveste invazia de jeg urban ca pe o plaga;dar o plaga de care,EI,muntii-domnii munti-nu sunt vinovati,pentru care sufera….P.S.Cat de mult crezi ca te-ar lauda profa pentru fumat?Du Carpatilor fum de carpati!!!

    • Nevermore spune:

      Stiu eu niste munti mult mai frumosi, neatinsi de boala🙂. Si pleava se cerne mai devreme sau tarziu, si jegul se spala – cred ca voi apuca ziua aia. Iar cu fumatul… nu e fum de Carpati. Dar trebuie sa fie fum, pentru ca suma viciilor este mereu constanta… am impresia sau am inceput sa gandesc matematic? :))

  2. Araceli spune:

    E frumos Brasovul, frumosi muntii, pacat de civilizatie. Dar du-te si bucura-te de drumul ce se scrie, serpuit, spre defilee, sau gresesc :P?

    • Nevermore spune:

      Araceli, e frumos Brasovul, frumosi muntii si acolo ceva civilizatie chiar exista. E drept, i-a atins cangrena, dar puterile ii sunt extrem de reduse🙂. De data asta nu spre defilee… spre ceruri mai luminoase.

  3. Araceli spune:

    Dar e frumos si ca oras, si ca opera a naturii🙂

    • Nevermore spune:

      Din ce stiu, este un oras muncitoresc (*era) cu un farmec aparte, plin de boem si de frumusete. Din pacate nu l-am aprofundat. Dar pentru mine a ajuns o borna, si asta e suficient sa il indragesc putin. Atat cat se poate, avand in vedere ca nu am nici o legatura cu orasul. In schimb, peisajele sunt intr-adevar, superbe!

  4. Araceli spune:

    Imi aduce aminte de locuri dragi mie, cu arhitectura saseasca.🙂

  5. Araceli spune:

    Da, dar si aici centrul e oarecum germanic… asemanator cu un oras in care am stat eu🙂. Asa mi se pare mie.

  6. Nevermore spune:

    Nu indraznesc sa te contrazic. Nu beneficiez de baza de cunostinte necesare. Dar se pare ca orasul era fain🙂

  7. Araceli spune:

    Da, era foarte fain. Il port in suflet si in gand. Parte din mine ramane acolo🙂.

  8. Nevermore spune:

    Asa patim toti, mereu vrem sa zburam spre tarile calde, si nu ne dam seama ca o sa existe regrete.

  9. Araceli spune:

    E adevarat, dar nu cred ca putem face ceva in viata care sa nu aduca o urma de regret.

  10. Nevermore spune:

    Mie mi s-a mai intamplat :))

  11. Araceli spune:

    Esti un norocos🙂

  12. liana spune:

    Suna a matematica,suna a teorema,dar cum ne mai autodepasim daca o luam de buna? Dar daca tii mortis sa-ti pastrezi cota de vicii alege-ti ceva mai putin pagubos pentru tine si pentru….aerul muntilor(vezi,poti sa-mi zici diriga,nu Liana!)

    • Nevermore spune:

      Doamna diriginta, ma gandeam ca Nietzsche poate fi de ajutor, sigur ne-ar da niste idei in materie de autodepasire🙂. De acord ca viciile sunt cam pagubitoare, totusi… hm…

  13. danutchidon spune:

    …e bine sa mai treci si in partea apusenilor , a bucovinei, nu crezi ?

    • Nevermore spune:

      Danut! Nu stiu cum e sa treci in partea Bucovinei, nu am ajuns pana acum, dar mi-am propus sa o fac, candva. Apusenii totusi nu sunt departe de aici… si crede-ma, e atat de placut sentimentul incat imi vine sa nu ma mai dau dus niciodata🙂. O seara faina!

  14. i.o.flavius spune:

    servus!
    şi bun venit aici…🙂
    numai bine!

    • Nevermore spune:

      Ceau, Flavius, si multam fain! Am stat doar pentru trei pipe, ca, drumul era lung si grabit. Dar m-am simtit foarte bine. Poate alta data pentru mai mult timp… Ti-as ura si eu „numai bine!” dar acolo chiar este.🙂

  15. liana spune:

    viciile…hm….Halal autocritica!Fum usor si noapte buna!

  16. Elisa spune:

    Nu rezist,intru si eu in jocul asta cu o intrebare: Dar marea ? Nu te atrage? Muntele iti da senzatia de cuceritor. Muntele il domini, te inalta, te-ntarata. Contururile sunt clare , limitele definite.
    Marea e freamat, nedefinit, zbucium poate fara rost,asteptare…

    • Nevermore spune:

      Elisa, marea este zbuciumul intern impins catre paroxism… da, ma atrage, dar cum nu am mai vazut-o de sase ani… nu pot spune ca nu imi este dor de ea, dar muntele si alte locuri din tara asta au avut intotdeauna prioritate🙂. Nu am uitat-o, insa… dar stiu ca este exact opusul muntelui. Marea nu o poti invinge niciodata, mereu vartejurile sufletului te vor coplesi, te vor inconjura si te vor invinge, dezlantuind stari si instincte aproape imposibil de controlat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s