Tipul care doarme în fața mea cu gura deschisă și cu mâinile încrucișate pe piept este un dobitoc. Are capul de forma unui cartof, acoperit cu câțiva țepi pe care în nebunia lui îi numește păr. Probabil suferă în interior, nu se manifestă… țepii aceia nu fac decât să ascundă un lucru deja evident. O calviție mare cât capul lui. Are urechile clăpăuge. Și doarme cu gura deschisă, emițând în eter niște unde sonore nu tocmai plăcute. A început să plouă…
Poartă un tricou negru, asortat cu pantalonii alb-negri. Un fel de două culori, dar nici gri nu sunt. Parcă i-ar fi spălat doar pe alocuri. Sau probabil a căzut cumva în vreo băltoacă, noroindu-se neuniform. Nu știu. Cert este că pantalonii ăștia albi nu sunt cu model. Sunt simpli. Și aproape negri. Are picioare subțiri, acoperite de un păr aproximativ blond. Dacă aș fi mai îndrăzneț aș spune că are pe picioare mai mult păr decât are pe cap. Era să scriu “în cap”, dar cred că acolo nu mai are nimic. În schimb are pe tricou. Un lanț. Gros. De aur. Nu știu dacă așa l-a cumpărat. Tricoul sau lanțul. Nu contează, probabil au fost la pachet.
S-a îmbarcat în aventuroasa lui călătorie către o destinație necunoscută plin de energie. Nu mă deranjează oamenii energici, doar cei stupid de energici. Sau stupizi. Și el face parte din ambele categorii. Un om stupid care mai este și stupid de energic poate deveni un calvar. Sunt câteva femei care pot să depună mărturie.
Acum doarme pentru că exaltarea i s-a potolit treptat, câte un strop, invers proporțional cu numărul stropilor de bere îngurgitați. Totuși, nu e nici foarte rezistent. Nu i le-am numărat dar… nu cred că sunt mai mult de 6 beri. În aproximativ 6 ore. Eh, să spunem. Vreau, chiar vreau să îi acord sprijin. Să spunem că are o medie de două beri pe oră. A băut la început, a luat o pauză mai lungă, a reînceput… matematic vorbind, are 6 beri băute în 3 ore. Știu oameni care în ritmul ăsta își fac doar încălzirea…
Este încălțat cu niște sandale… aș spune că sunt de piele, dar nu vreau să par necunoscător. Unghia de la degetul mare al piciorului drept este galbenă, ca și cum ar fi încercat să îi dea strălucire folosind în exces rivanol. Unghia de la degetul mare al piciorului stâng arată relativ normal… cu excepția dârelor de pământ care și-au găsit adăpost dedesubt.
Știu, sunt rău. Mereu am fost. Mai puțin câțiva ani, în copilărie, când eram așa de cuminte că toți mă credeau fetiță. Mai bine mă opresc. Nu vreau să îmi stric plăcerea de a vedea locurile dragi spre care mă îndrept. Mai puțin, deja e Blajul… Sshh!!! S-a trezit. S-a trezit și a început să mănânce. Bagă în tine, maestre, bagă în tine… și pe a mea!
Nevermore 
Specimenul descris este un esantion reprezentativ dintr-o specie cu o rata ametitoare de proliferare….Iar descrierea, atat de sugestiva, pe care ai facut-o tzoalelor sale, te indreptateste sa aspiri la ocariera de succes in lumea modei;a comentatorilor de moda!!..
Ooo, nu, Liana, multumesc! Nu sunt un specialist in moda, am mai invatat cateva ceva de la ultimul job – o asa zisa capitala a modei. Dar ideea reprofilarii e buna, incep sa cred ca scrisul mi se potriveste ca o manusa 🙂 (uneori chirurgicala?)
Aș spune că ai scris cu spiritul critic al unui jurnalist de investigație :P. Te înțeleg, nu-mi plac vecinii de călătorie de acest tip, dar se pare că mereu am avut ghinion de ei. De la personaje care se delectau cu ceapă din servietă, pâine și bere proastă, la tot felul de ciudați. Oricum e o descriere naturalistă genială :D.
Cea mai traumatizanta experienta in tren a fost cand am calatorit in comportament cu un porc. Animal, porcul. Micut, indesat intr-o sacosa. Cel despre care am vorbit este un caz fericit :). Dar ma bucura caracterizarea descrierii… geniala? Super!
:))) Porc??? Adevărat? E inimaginabil.
Și da, e genială descrierea ta, o spun cu sinceritate de oridecâteori ar fi necesar.
Mda… se intampla undeva intre caracal si videle :d. Nu dau cu piatra, doar detalii. E buna si vacanta asta, se pare… uitand de griji devin genial. Hm… 🙂
Detectivule…:P
Fireflight… am luat 9 la examenul de detectivi. Acum ceva ani. Am vrut sa raspund tuturor, spunand ca m-ati convins, decizia reprofilarii e buna :). Dar unde era dialogul? 🙂
ai fost cam dur cu bietul om …
Nu, Fanfan, am fost bland. Daca eram dur l-ar fi durut, dar stii ca nu sunt violent decat in cazuri extreme. Lui ar trebui sa-i multumesc… descrierea mea naturalista tocmai a fost considerata geniala :P. M-as face biolog… 🙂 Un studiu asupra florei si faunei din Romanica…
Mie imi vine sa ma fac gropar, sincer…
Cine sapa groapa altuia cade singur in ea… 😛
😀 cine este deja nu are de ce să devină…deci nu e vacanţa de vină…
(roseste)
E frumoasă modestia… 🙂 creşte calitatea autorului…
Uneori ma paraseste increderea… Imi trece repede. De cele mai multe ori ii dau dreptate lui Napoleon, „modestia este pentru cei care nu au ce calitati sa arate” :d
Ambele puncte de vedere sunt valabile… 🙂
🙂
Spre amuzament descriu o situatie oarecum opusa celei prezentate de tine. Tot in tren, pe o ruta mai lunga ( Bucuresti – Iasi),noaptea. Vagon clasa a doua, inainte de ’89. Un domn foarte spilcuit scoate din geanta diplomat ( nu avea mai multe bagaje)o pernuta pe care si-o aseaza tacticos sub cap si doarme linisit pana la destinatie. L-am invidiat pentru idee. Deci exista si oameni care se respecta pe sine si pe ceilalti.
Hm… Elisa, e un comic de situatie, dar mult mai placut. Cu siguranta exista oamenii despre care vorbesti, dar incep sa cred ca sunt din ce in ce mai putini. Din pacate. Cu invidia cred ca ai vazut jumatatea goala a paharului. Pentru jumatatea plina, as fi recomandat un „multam” in gand, pentru o idee care cu siguranta nu este rea pentru drumurile lungi 🙂