Război! De astăzi declar război. Mie însumi. O lună în care îmi voi purta campania așa cum știu eu mai bine, așa cum mă va ajuta inteligența și inspirația. Am pășit nesigur pe un drum asupra căruia îmi ațintisem de multă vreme privirile. Cândva visătoare, apoi pline de speranță, apoi hulpave și acum temătoare. Dacă nu voi fi gata? Dacă nu voi fi mulțumit? Dacă nu va exista calitate? Încă o lună în care trebuie să lucrez, să mă chinui, să ard, să mă biciuiesc. Și să predau un manuscris pe coperta căruia să nu îmi fie rușine să îmi scriu numele. Și ce va fi mai departe… nu, nu voi spune “Dumnezeu cu mila!”. Vor urma alte stresuri, alte emoții, alte momente de pierdere a speranței. Scrierea este un lucru… dar nu este suficient. Corectări, corecturi, modificări, editări, promovări, multe altele… care în final vor culmina (probabil) cu o lansare. Am învățat de la mulți oameni că trebuie să mă respect pe mine, să îmi respect munca și să îmi dau silința să o fac la anumite standarde. Decât să faci un lucru doar ca să fie făcut, mai bine nu îl faci…
Ca atare, îmi declar mie însumi război pentru o lună întreagă. O lună în care va trebui să lupt cu îndoielile, cu temerile, cu natura mea uneori leneșă, uneori delăsătoare, uneori ușor de descurajat. Rezultatul acestei declarații se va vedea abia în cursul lunii decembrie. Dacă se va vedea. Sunt hotărât ca o lună întreagă, această lună rămasă până la termenul final care mi s-a acordat, să ard. Să ard din toate puterile, cu vâlvătăi împrumutate de la focurile veșnice. Și atunci când termenul va fi trecut, când eu voi fi ars în totalitate pentru așternerea pe hârtie a acestui proiect, va fi rândul lui să ardă. Să ardă sufletele celor care vor avea curiozitatea să îl citească. Sau, dacă eu nu voi fi mulțumit, să ardă în flăcările abia pâlpâite ale unei sobe vechi, rar folosite, cu picioarele mâncate de rugină.
Nevermore 
Imi place manifestul! Transpare din el dorinta si pasiunea de a crea si de a fi incantat de rezultatele muncii tale, hotararea de a risca si de a nu te lasa invins de indoieli. Nu am sa-ti spun „keep walking”, ci „keep fighting, keep writing”. Sunt convinsa ca rezultatul va fi excelent :), iar tu nu ai voie sa crezi altceva.
Daca mi-ai spune „Keep walking” m-as gandi la o suta… de mililitri :). Dar voi urma sfatul, si sper ca la final sa nu fie nimeni dezamagit.
Sunt ferm convinsa ca va fi mult peste asteptari 🙂
🙂
Multa bafta si fii sigur ca vei castiga, esti un luptator din cavalerie care reuseste ceea ce isi propune…:p
Fireflight, multam fain! Nici nu imi pun problema ca nu voi reusi, dar exista unele temeri. Totusi, e un atu ca nu sunt luptator de cavalerie din septembrie ’39… :). Si cu sustineri atat de calduroase… nu vreau sa stiu ce inseamna „a esua”!
As zice ,mai degraba,ca este mobilizare, motivare,elan pentru atingerea unui standard inalt.Un pic prea multa incrancenare si nu este cazul!Esti talentat;ti-am spus-o inca inainte de a sti despre acest proiect.Va fi,fara indoiala,un succes!
Liana, este si mobilizare si incrancenare. Incrancenare pentru ca vreau sa dau tot ce pot, chiar mai mult… si asta presupune niste renuntari, niste fortari ale limitelor, niste „biciuiri”… sper ca peste o vreme voi putea auzi „Nu ai dezamagit!”…
Nevermore!! Hei! Cum adica razboi? Cu cine ? Cu tine? De ce? Faci altceva decat iti doreste inima? Daca-mi aduc aminte (si imi aduc, ca deaceea exista calculatoare) la inceputul inceputurilor, te-ai caracterizat printr-o singura trasatura, ca si cum nimic altceva nu ar fi existat in tine: (te citez)”Pe scurt… pasionat de literatura. Si aspirant la a o crea – cu mai mult sau mai putin subiectivism. Si cu mare parte din sufletul meu.”S-a schimbat ceva? Acum ar trebui sa te simti in elementul tau, ca pestele in apa, ca pasarea zburand in inaltul cerului! Eu gandeam ca acum cand esti pe drumul destinului, sufletul tau canta, gandul tau e lin ca zborul condorului, mintea ta nu mai face alteceva decat sa se concentreze asupra scrisului ce se va asterne cuminte asa cum ii dicteaza spiritul tau de stapan al cuvintelor !Si tu-mi vorbesti de incrancenari, de lupte si biciuiri!! Spui ca te temi? De ce? De cine? Priveste-ti postarile ca si cum n-ar fi ale tale, si vezi cat de frumoase sant! Vrei sa spui ca nu esti pregatit? Ca nu a sosit momentul? Ba da! A sosit, acum sau… „Nevermore…sa nu spui nciodata, nici o data!”Ci ACUM !
Mai departe, pe aceeasi pagina de inceput spui cuiva:”Multumesc pentru vorbele atat de frumoase! Le voi considera nu un trofeu, ci o sursa de putere de a continua aceasta lupta cu mine, cu propozitiile si cu frazele… cu tot ce ar incerca sa imi stea impotriva.” Oare acesta sa fie razboiul? Atunci… fa-l razboi de tesut vise, sentimente, personaje… si priveste inainte cu incredere. Fiecarui pas, ii va urma altul, vei urca treapta cu treapta in ierarhia literara!
Pentru temeri, indoieli, incrancenari, incertitudini… exista tasta „Del”.
Curaj Nevermore ! Gandeste ca prietenii tai necunoscuti care-ti citesc cu nerabdare postarile
(uita-te zilnic cati iti deschid „usa”)te iubesc, te sustin si asteapta sa te gaseasca in librarii!
Iacta alea est!
StropiDeSuflet, asa cum am mai raspuns, biciuirea si razboiul sunt menite sa faca flacara sa arda cu forte imense. Abia atunci voi sti ca am facut tot ce pot. Da, postarile mele le pot citi, dar voi fi mereu subiectiv, sunt ale mele… Iti dau dreptate, insa, toti cei care ma sustin, toti cei care revin, sunt o sursa extrem de importanta de motivare si de curaj. Sunt si in elementul meu, cuvintele incep sa curga si sunt multumit de rezultatele muncii depuse. Celelalte probleme despre care am vorbit au trecut pe un plan secundar, este vreme si pentru ele atunci cand voi fi gata! „ACUM” e cuvantul de ordine pentru urmatoarea perioada :). Si voi fi de gasit foarte curand…
Nevermore… era să uit! Promovarea? Blogul tau, blogurile tuturor celor ce au intrat şi comentat favorabil postarile tale, prietenii şi cunoscuţii lor!
Promovarea, StropiDeSuflet… vom vedea, fiecare lucru la timpul lui 🙂
servus
mult noroc! sunt sigur ca arderea va fi una bună… pastrează-ţi această determinare. e cel mai usor de pierdut altfel…
toate cele bune!
Ceau, Flavius, si multam fain pentru incurajare. Determinarea, deocamdata se pastreaza, ba chiar este alimentata de toti cei care mi-au transmis incurajarile lor. O seara faina!
Nevermore: „Alea iacta est” ca sa nu fiu corectata de altii, dar nu este gresit nici „Iacta alea est”
StropiDeSuflet, din cunostintele mele (nu sunt insa un etalon) intre cele doua forme este o diferenta de tonalitate. „Alea iacta est!”… si nu as spune ca sunt necesare corectari, variantele sunt in egala masura corecte. Opinia mea…