Amintiri (III)

E greu să creezi amintiri. Am pornit această serie datorită unui impas în care m-am aflat. Personajele mele au nevoie de niște amintiri care să nu se șteargă niciodată. Ceva care să le lege indisolubil, pentru totdeauna. Dar e greu pentru că ele sunt entități distincte de mine sau de cei pe care îi cunosc. S-au născut cu puțină vreme în urmă și au început să trăiască, să se bucure și să sufere într-un timp extrem de scurt. E adevărat că le aveam în minte de multă vreme, dar din diverse motive nu le-am dat viață. Acum am încercat să devin eu parte din ele, ca să nu le las să împrumute din amintirile mele. Și mi s-a părut greu, extrem de greu. Dar cred că am reușit să găsesc soluția ideală. Nu vreau să fiu învinuit că am furat din amintirile altora. S-ar putea ca unele fragmente să coincidă cu ce au trăit unii, dar acest lucru nu poate fi rău, ci bun, pentru că astfel identificarea, cufundarea lor în lumea pe care încerc să o creez va fi mai completă și mai intensă.

Când am început să îmi doresc să scriu credeam că, dacă voi dovedi că pot, îmi va fi ușor. Nu este. Pentru că trebuie să te dezici de tine, să te delimitezi… Apoi să te bucuri, să suferi, să râzi și să plângi… dar undeva în eter, un suflu. Dacă aș fi aruncat o privire fugară către cel care era la birou și mângâia tastele cu degetele nu aș fi văzut decât o carcasă, un robot cu ochii goi, care executa mecanic și inconștient anumite gesturi. Nu, trupul nu simte niciodată durerea, plăcerea, fericirea sau extazul atunci când scrii. Doar sufletul… doar el arde, se sufocă, se zbate, tresaltă, se lasă mutilat și apoi vindecat. Mi se pare greu să poți face această delimitare, poate chiar puțin periculos. Dar… atunci când sufletul revine pentru un timp în corp, atunci când revin la viața mea cea normală, văzând ce am trăit în alte sfere, privindu-mi rândurile cu ochiul cititorului relativ neimplicat, zâmbesc fercit. Trăiesc amintirile lor, dar în același timp, trăiesc și amintirea mea, a acelui suflet care arde pentru a da viață unui microunivers. Marți va fi totul gata. Ce voi face atunci? Voi scrie “sfârșit” și voi spera ca ceea ce va fi să vă placă. Dar acea stare, acele momente în care am devenit ei? Nu o voi mai căuta, pentru că povestea, lumea aceea nu va mai putea fi schimbată. Îmi vor rămâne doar amintirile… 

8 comentarii la “Amintiri (III)

  1. Araceli spune:

    Asa cum am mai scris intr-un comment mai vechi aici pe blog, amintirile sunt pecetea unui trecut ce-a fost scris si nu poate fi sters. Starea aceasta nu e doar urma unui pas grabit in nisip, maturat de mare si risipit de vant. E urma unui izvor sapat in suflet, o „opera” frumoasa, unica si irepetabila🙂, ca traire. Uneori personajele se desprind de noi si traiesc prin ele insele si prin starile pe care le evoca cititorului… Deci vei trai in fiecare cititor in parte, in lacrimile sau zambetele pe care le vei naste in ei prin personajele tale. In final fiecare personaj este un alter-ego al scriitorului si totusi diferit de scriitorul insusi.

    • Nevermore spune:

      Da, Araceli, asa este, dar eu ma refeream la starea pe care o cautam. Ea nu va mai fi traita de nimeni, niciodata, pentru ca indraznesc sa cred ca e normal ca fiecare sa perceapa in mod diferit. Ceea ce am simtit eu, ce am trait, modul in care am perceput, nu va ramane decat undeva in amintirea mea.

  2. Araceli spune:

    Sunt absolut de acord cu tine🙂, desi franturi din starea avuta cand ai scris le vei transmite si cititorilor… e puterea mesajului operei si a talentului autorului. Ceea ce e al tau nu va putea fi simtit sau luat de nimeni altcineva. Si da, freamatul cautarii si al creatiei este unic🙂

  3. Nevermore … e scris în stele !

    • Nevermore spune:

      Stropi de Suflet, nimic nu este mai daunator decat sa crezi ca exista un destin care trebuie urmat. Singurii care scriem suntem noi. Dar ai dreptate, am scris – mi-am scris singur destinul. Inainte, insa, de a ma contrazice, te voi ruga sa ai putina rabdare. Am scris… si am emis in privinta destinului o teorie care poate parea naiva, visatoare… Dar cand o vei vedea cred ca iti va aduce un zambet pe buze. Nu te contrazic, e scris in stele…. dar este scris cu mana mea!

  4. fireflight spune:

    Superba melodia de la Metallica…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s