S-au întâlnit într-o seară geroasă de decembrie. El avea mâinile îngheţate, ea avea ochii roşii de plâns. S-au privit. “De ce ai mâinile îngheţate?” a întrebat ea. “De ce ai ochii roşii?” a întrebat el. Au zburat printre nori ţinându-se de braţ. Lui îi era teamă să îi prindă mâna, să nu o îngheţe. Ei nu îi era teamă să îl privească. A început să zâmbească şi ochii au început să îi devină lucitori. Păreau fericiţi… erau fericiţi… cine ştie?! Într-o zi în care din ochii ei răsărea soarele, ea îndrăzni să îi mângâie mâna. “De ce ai încă mâinile îngheţate?” a întrebat ea. El îi răspunse şoptit… “Adio!”.