S-au întâlnit într-o seară geroasă de decembrie. El avea mâinile îngheţate, ea avea ochii roşii de plâns. S-au privit. “De ce ai mâinile îngheţate?” a întrebat ea. “De ce ai ochii roşii?” a întrebat el. Au zburat printre nori ţinându-se de braţ. Lui îi era teamă să îi prindă mâna, să nu o îngheţe. Ei nu îi era teamă să îl privească. A început să zâmbească şi ochii au început să îi devină lucitori. Păreau fericiţi… erau fericiţi… cine ştie?! Într-o zi în care din ochii ei răsărea soarele, ea îndrăzni să îi mângâie mâna. “De ce ai încă mâinile îngheţate?” a întrebat ea. El îi răspunse şoptit… “Adio!”.

6 comments on “

  1. Araceli spune:

    Am o poveste draga sufletului meu care spune ca orice curiozitate nepermisa duce la pierdere…

  2. Araceli spune:

    🙂, da…

  3. Fenrir_ulfur spune:

    Intr-un final Psyche este zeificata si cei 2 raman impreuna fericiti.Povestea este o alegorie.Erps=pasiune si Psyche=suflet.Deci… 😀 😀 😀 😀😀 😀

  4. Fenrir_ulfur spune:

    Hmm.. aici nu te contrazic absolut deloc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s