Filozofia dragostei (Percy Bysshe Shelley)

Trec izvoarele în râuri,
Râurile curg spre mare.
Nevăzute, limpezi brâuri
Leagă boarea de-altă boare.

Nu-i nimic stingher în Fire.
Toate tind să se îmbine
Într-o tainică iubire –
De ce nu şi eu cu tine?

Munţii-aştern pe cer săruturi
Val pe val se-mbrăţişează.
Care-i floarea fără fluturi?
Am fugi de ea, cu groază.

Soarele în braţe strânge
Globul. Luna-n mări se scaldă.
Ce-ar fi viaţa mea? – s-ar frânge
Fără sărutarea-ţi caldă.

Anunțuri

36 comentarii la “Filozofia dragostei (Percy Bysshe Shelley)

    • Nevermore spune:

      Inexprimabil… nu cred ca as gasi niste cuvinte mai graitoare. Dar pot sa adaug un zambet nostalgic. Cum ne-am mai contrazis candva… sa nu traim in trecut, dar sunt unele amintiri extrem de pretioase…

  1. Inexprimabil, te rog nu te supăra că te citez: „Ce vremuri…”, ca să pot continua: Ce poezie…
    Nevermore, îmi este teamă şi să o comentez. Poezia aceasta are atata puritate în ea încât dacă închizi ochii obţii imaginea a doua suflete inocente, care n-au nevoie de nici un artificiu să-şi spună iubirea într-o superbă armonie cu tot ce-i înconjoară. Aş fi putut comenta metaforic, dar nu pot să ies din vraja iubirii lipsită de tot felul de complicate si sofisticate faceri si desfaceri de noduri!
    Citesc şi postările tale şi ale Inexprimabilului tău comentator şi vă văd atât de daparte de aceasta superbă filozofie! Ce-ar fi să v-o reînsuşiţi! (Face bine nu numai la inimă ci şi la stomac!)

    • Nevermore spune:

      StropiDeSuflet… suntem la o distanta de 13-14 ani de aceasta filozofie. Personal pot spune ca o inteleg si ca uneori o doresc. Dar reinsusirea, daca va mai fi posibila, va interveni mult mai tarziu. Din nefericire, sentimentul poate reveni, acele vremuri, niciodata.

  2. Nevermore, categoric, vremea nu se poate întoarce şi nici chiar totala detaşare de tot ce este în afara iubirii, dar este posibilă acceptarea acelei filozofii ca fiind cea ideală, o bună motivare pentru o gândire, trăire şi simţire cât mai apropiată, indiferent de vârstă.

  3. zbordefluture spune:

    Atat de frumoasa poezia! Cu rusine spun, ca nu o stiam!
    O zi frumoasa sa ai!

    • Nevermore spune:

      Zbordefluture, ma bucur ca ai gasit un lucru nou care sa iti incalzeasca putin inima. Si nu cred ca este rusinos ca nu o stiai… ar fi fost mult mai rusinos sa nu o fi apreciat la valoarea pe care o are.

  4. Araceli spune:

    As fi vrut sa-ti zic „traduttore, traditore”, dar… traducerea aceasta are o frumusete ce rivalizeaza cu originalul, ceea ce e rar 🙂

    • Nevermore spune:

      Araceli, o traducere buna nu este aceea care reda exact cuvintele in ordinea, in modul in care au fost legate de autor. Importanta este esenta, in acest caz trairea, emotia… eu cred ca traducerea este un succes nu numai din punct de vedere artistic, cat si ca traducere in sine. *Poezia e transcrisa din Shelley – „Opere Alese” – Editura de stat pentru literatura si arta, 1957. Traducerea, Petre Solomon. (un plus in dreptul calitatii)

      • Araceli spune:

        Tocmai. Eu in general citesc si originalul. Nu caut o traducere „mot a mot”, dar trebuie sa admiti ca o traducere schimba forma si uneori sensul. Aceasta poezie e intr-adevar superba si in varianta originala si in traducere. Iar tu ai ales o traducere minunata!

      • Nevermore spune:

        Araceli, acum sunt de acord :). Asta am si dorit sa spun, traducerea si-a facut pe deplin datoria, neschimband deloc sensul – exact esenta care nu ar fi suferit vreo modificare.

  5. Araceli spune:

    Asadar, am iertat polemica de aceasta data 🙂

  6. honeybee spune:

    FRUMOASA POEZIE!
    Te face sa visezi.:)

    • Nevermore spune:

      Honeybee, poate ca acesta este avantajul romantismului fata de celelalte curente literare, are ca nucleu central visul, indemnul la visare si iubirea. Frumoasa poezie, intr-adevar! 🙂

  7. honeybee spune:

    🙂 Si este interesant ca tuturor ne place sa visam doar lucruri frumoase, bune…lucruri care ne inalta „spiritul”. De unde provine aceasta dorinta?

    • Nevermore spune:

      Honeybee, lasand la o parte datoriile pe care Kant credea ca fiinta umana le are fata de sine, as spune ca dorinta de bine si de frumos a omului provine nu numai din idealism ci si din manifestarea instinctului de conservare. Este putin probabil ca o persoana sa se viseze biciuita, batuta, calcata in picioare, suferind, atat fizic cat si psihic. Societatea moderna incadreaza asemenea tendinte (masochismul) la afectiuni psihice, tocmai pentru ca ele actioneaza, dintr-un anumit punct de vedere, impotriva integritatii fiintei umane. Viata are frumusetile ei dar, deopotriva, demonii si suferintele ei, si intotdeauna visul frumos, speranta in mai bine au fost mecanisme de protectie si metode de evadare din situatiile caracterizate, daca nu de nefericire, macar de neimplinire. 🙂

  8. honeybee spune:

    Idealism, manifestarea instinctului de conservare – sunt expresii destul de generale. Mai specific: de ce omul – in mod normal -isi doreste ( viseaza) lucruri frumoase, bune si acestea sunt cele care ii aduc implinirea ravnita? Dorinta aceasta pentru bine trebuie sa provina de undeva. Nu putem crede ca este rodul intamplarii oarbe, al evolutiei .Cineva (o Constiinta Inteligenta Suprema/ un Desygner Inteligent/ un Dumnezeu) a sadit-o in om. Cum altfel ar putea omul simti instictiv ca viata poate prospera si merita traita numai in conditiile optime de pace, bazandu-se pe bunatate si dragoste?

    Instinctul de conservare consta in protejarea cu orice pret a propriei vieti si apare in imprejurari specifice cu o maxima intensitate la toate fiintele vii.
    Cum se explica atunci spiritul sacrificiului suprem de care poate da dovada omul in situatii limita? Acest aspect contrazice cumva mult trambitzatul instinct de conservare. 😉
    ( doar cateva idei si scuze daca am deviat putin de la “Filozofia dragostei” )

    • Nevermore spune:

      Honeybee, temele instinctului de conservare si a sacrificiului, foarte interesante, cred ca se intrepatrund la un moment dat. Instinctul de conservare, privit in functie de anumite nuante, include teama si dorinta de a evita suferintele, ranile sau dezamagirile. Protejarea vietii se face, inclusiv, prin faptul ca ne ferim de deziluzie. Eu nu as spune ca dorinta de bine este sadita de o putere superioara, ci este mai degraba rezultatul unei cunoasteri a posteriori. Odata ce am cunoscut senzatia de bine, este normal sa ne-o dorim in continuare, tocmai in baza sentimentului pe care ni l-a creat. Iar spiritul de sacrificiu este, in realitate, o exceptie care confirma regula. Este o tema foarte interesanta pe care voi incerca sa o reiau in scris! 🙂

  9. honeybee spune:

    Asteptam sa dezvolti subiectul. 🙂

    (Apropo, ti-am descoperit si minunatele „colturi de liniste”:imaginile de natura alese emana o pace si seninatate care frapeaza la prima vedere. Mi-au placut foarte mult!)

    • Nevermore spune:

      Honeybee, se poate intampla nu de putine ori ca linistea sa fie atinsa tocmai pe calea zbuciumului si invers. Cred ca mai devreme sau mai tarziu toti ajungem sa ne dorim pacea, nu numai sa o simtim ci si sa o transmitem in masura posibilitatilor. 🙂

  10. honeybee spune:

    Nevermore, vrei sa spui ca zbuciumul, suferinta inimii (a mintii?) atingand zenitul durerii va genera cumva mult ravnita pace? Este posibil sa ajungi la punctul acela extrem in care neputand face fata chinului (sufletesc)singura salvare este, fie sa mori, ori sa reusesti sa te eliberezi de el lasandu-l sa se manifeste pana cand isi epuizeaza toata forta prin care te-a ingenunchiat. Apoi, cum se intampla dupa o furtuna violenta, marea se linisteste…Omul nu poate trai mult timp in agonia suferintei.

    Nu inteleg: “linistea sa fie atinsa tocmai pe calea zbuciumului si invers.”Cum se poate intampla invers? Ce ai vrut sa spui mai exact?
    ….
    Oare putem sa transmitem pacea noastra altora? 🙂 Oare nu este o lucrare strict individuala a fiecaruia dintre noi ca sa ajungem la punctul in care inima noastra se linisteste? Da, acordurile lente si armonioase ale unei piese muzicale ne poate induce cumva starea de calm sau natura in care evadam cateodata poate avea cu certitudine un efect linistitor asupra psihicului nostru, dar pacea inimii pe care o experimentam la un moment dat, nu ne este transmis de altcineva() si nu o putem transmite altcuiva. Ea este o stare la care fiecare om accede singur si numai astfel ajunge eventual sa rezoneze cu starea de liniste a altei persoane.Parerea mea 🙂

    • Nevermore spune:

      Honeybee, voi incerca sa raspund intr-un mod punctual. Lumea pare a fi supusa unei ciclicitati – noapte-zi, veselie-tristete etc. Suferintele atrag cu sine zbucium – de orice natura, manie, revolta, disperare, furtuni emotionale. Dupa aceea intervine resemnarea, iar resemnarea inseamna, automat, si raportat la starile precedente, liniste.

      Natura umana este, cu certitudine, duala. Dar sunt si lucruri care pot sa existe in ciuda oricarei logici. Spre exemplu, cineva care asterne cuvintele pe hartie – cuvinte pornite din zbuciumari interioare, din emotii impinse la paroxism – are nevoie, in primul rand, de liniste. De o stare de acalmie, atat fizica dar si psihica, in care sa astepte ca golul sa se umple de idei, de ganduri, de tot ceea ce l-ar putea face sa reactioneze si sa isi inceapa scrierea. Atunci, prin linistea indusa respectiv impusa, incepe zbuciumul. Care se va manifesta ca o furtuna pana cand se va pune ultimul punct. Atunci totul isi reia, treptat, calmitatea, si intervine starea de liniste – una care, sa sustinem, nu putea fi atinsa altfel.

      Si cred ca da, putem sa transmitem altora ceea ce este in noi, prin cai inconstiente, pe calea atitudinilor, a comportamentului, a unor conexiuni nevazute care se pot crea intre suflete. Exista oameni care au darul de a linisti prin propria lor prezenta, tocmai pentru ca fiinta lor transmite starea de liniste si impacare. Cred ca se poate vorbi despre existenta unor spirite superioare pe scara evolutiei si, desi nu sunt expert in ezoterie, mai degraba contrariul, cred ca exista posibilitatea ca un astfel de spirit sa se manifeste la un nivel care depaseste sfera constientului si a ratiunii. 🙂

  11. honeybee spune:

    Imi place cum ai incercat sa descrii procesul intim al creatiei prin „cuvant”. 🙂
    …………..

    Din cate stiu eu spirite superioare exista: ingerii si demonii( spiritele rele) sunt numiti in felul acesta. Oamenii sunt doar suflete(muritoare) mai mult sau mai putin inteligente, dar numai suflete in carne si oase, (net inferioare din punctul de vedere al cunoasterii si al fortei fata de cei din lumea spirituala).
    Tu vorbesti despre “spirite superioare pe scara evolutiei”. Te referi la oameni? Dupa cum am observat oamenii nu evolueaza, ci regreseaza, cel putin radiografia societatii actuale asta ne arata. Oamenii nu au devenit mai buni, nici mai iubitori, din contra, ei devin pe zi ce trece mai indiferenti, mai reci si fara dragoste cautand doar satisfacerea poftelor. 😦

    A fost o vreme cand am fost atrasa spre esoterism, karma, reincarnare, evolutie spirituala…cu alte cuvinte spre tot ceea ce reprezinta filosofia de tip New Age.De fapt nu realizam ca orbecaiam intr-un labirint care cu timpul devenea din ce in ce mai complicat pentru a putea iesi din el… Apoi s-a intamplat ceva care m-a determinat sa nu mai fac sapaturi in aceasta directie… am gasit ceva, o cale care imi oferea salvarea, eliberarea din labirint :)…am gasit “RASPUNSUL” mult cautat, dar neaflat in nicio carte citita pana la acea data…A fost ca o revelatie acea zi, acea ora, acel moment…a fost ca si cand dintr-odata ti se ia jos valul de pe ochi si vezi … ca si cand dupa o lunga ratacire gasesti in sfarsit cararea cea buna care duce acasa…sau – mai bine zis – a fost ca si cand revelatia respectiva m-ar fi izbit in moalele capului neputand cu niciun chip s-o ignor, ca intr-un final –dupa mult zbucium – sa ma hotarasc in ce directie vreau sa-mi continui drumul…Ar fi multe de zis… Sau poate putine? Nu stiu. Depinde… 🙂

    • Nevermore spune:

      Honeybee, evit sa folosesc unele notiuni in sens ezoteric pentru ca imi sunt cunostintele limitate. Exista „oameni de spirit”, sau „oameni cu spirit luminos”. Este vorba de o receptare a prezentei unei persoane in sens strict uman. Dar chiar si asa, nu pot sa consider omul spirit superior pe scara evolutiei. As combate si neincrederea ta in evolutia umana. Omul este dator fata de sine sa evolueze, si luati la nivel individual, cred ca fiecare dintre noi evolueaza. Pana si regresul este tot o forma de evolutie. Regresul societatii, insa, cu atat mai mult cu cat este o notiune subiectiva, in functie de valorile fiecaruia, nu are legatura cu progresul individului, ci cu o structura sociala in care se aplica principiile unei majoritati. Individual suntem capabili sa ne adaptam, dar la fel, suntem in masura sa ne alegem modul in care sa ni se desfasoare evolutia, si ar trebui sa ne ferim de greseala de a pune semnul echivalentei intre om si oameni.
      De asemenea, cred ca suntem stapani pe noi (sau asa ar trebui) si pe caile pe care dorim sa le urmam pentru a trai si pentru a ne descoperi drumurile. Chiar daca ajungem cu totii in acelasi loc, caile ne sunt diferite si, avand in vedere ca de multe ori mai importanta decat destinatia este calatoria, cred ca orice drum, orice experienta, are povestea, insemnatatea si, de ce nu, farmecul ei. Este important ca un om sa aiba multe de spus. 🙂

  12. honeybee spune:

    🙂 Depinde ce are de spus…Cateodata dorinta de a comunica este mai mare, decat teama de a nu fi inteles.

    • Nevermore spune:

      Honeybee, fiind „animale” sociale avem nevoie de comunicare, dar in acelasi timp aceasta trebuie facuta in baza unei autocenzuri care actioneaza in functie de fiecare individ in parte. Unui necunoscut nu ii comunicam lucruri pe care le-am impartasi doar celui mai bun prieten si, in anumite cazuri, nici celor mai apropiati nu le facem anumite marturisiri de teama de a nu fi judecati. Dar, in functie de posibilitatile sale, orice om cred ca are ceva de spus – toti avem prioritati si lucruri importante pentru noi, chiar daca altora li se pot parea derizorii si de neinteles. 🙂

  13. honeybee spune:

    Un raspuns diplomat. 🙂 Te contrazic un pic: uite ca lumea virtuala a deschis calea de a comunica cu necunoscuti si unii au gasit de cuviinta sa scrie jurnaluri personale facandu-si publice fara nicio urma de pudoare cele mai intime ganduri, dorinte sau actiuni…

    • Nevermore spune:

      Honeybee, in lumea virtuala izvoarele manifestarilor sunt variate. Unii incearca sa scape de singuratate, altii cauta sa lege legaturi de natura sociala, altii cauta atentie… Toti cautam cate ceva, indiferent ca o facem in lumea reala sau in cea virtuala. Este, insa, o alegere pe care o face fiecare, in functie de libertatea pe care inteleg sa o acceseze. Daca unii isi povestesc viata, este alegerea lor, la fel cum altii pot sa isi expuna ideile, idei pe care sa le verifice si sa le consolideze sau sa le schimbe, in functie de concluzia la care ajung in baza unor discutii. Inclusiv in lumea virtuala autocenzura fiecaruia poate si trebuie sa functioneze, insa o face la alti parametri, in functie de alegere. Si, in plus, pentru multi, lumea virtuala confera siguranta prin prisma anonimatului. Nu contest, exista exceptii care sa confirme regula. 🙂

  14. honeybee spune:

    E mai grav cand anonimatul il folosim pentru lucruri josnice si dam frau liber unui limbaj complet necenzurat.Am intalnit cazuri…:(

    • Nevermore spune:

      Honeybee, cred ca anonimatul are rolul sau, si poate da individului posibilitatea de a se simti mai nestingherit de teama de prejudecati, respectiv, de teama de a fi judecat. Ceea ce intelege el sa faca sub protectia anonimatului tine, in mare parte, de alegere si de calitatea sa umana. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s