Seven days to the wolves (2). Lupul (Octavian Goga)

Te-am auzit cum hăuleai departe,
Înfiorând pădurea-nzăpezită,
Bătrâne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte,
Te-am auzit cum hăuleai departe.

Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu eşti tovarăş visurilor mele…

Tu, numai tu, neîmblânzită fiară,
Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea câinilor la pândă,
Îţi plimbi prin codri ura solitară –
Tu înţelegi un suflet fără ţară…

11 comentarii la “Seven days to the wolves (2). Lupul (Octavian Goga)

  1. Araceli spune:

    Ma bucur ca te-ai indreptat si spre traditia romaneasca 🙂

  2. klausen1976 spune:

    minunata !

    • Nevermore spune:

      Klausen, intr-adevar, o poezie minunata, dar tocmai prin tristetea pe care o ascunde. Atat omul fara tara cat si lupul pot ajunge in aceasta situatie datorita prigoanei, sau datorita faptului ca nu isi gasesc locul in anumite norme, in anumite sabloane. Oare suferinta sa fie cea care sa ne infrateasca?

      • Araceli spune:

        Aceasta e o discutie mai ampla… Cred ca lupul nu se incadreaza in tiparul moralei oamenilor. E un personaj paradoxal si ura impotriva sa e generata de comportamentul lui atat de imprevizibil. Ai vazut dresura de lupi? (Pana acum eu nu am vazut…) Dar, tot lupii, in multe legende, au fost alaturi de om si l-au ajutat sau chiar l-au crescut, asa cum spunea Stropidesuflet la primul post. E un animal ce naste sentimente de teama si de respect in acelasi timp…

      • Nevermore spune:

        Araceli, ura impotriva lupului nu este deloc generata de caracterul sau impevizibil. Voi demonstra. Oricum, cred ca subiectul acestui post putea fi mult dezvoltat. Mai ales ca in comentariu nu ai atins esenta… 🙂

  3. Araceli spune:

    Astept cu viu interes demonstratia :D… Da, am trecut pe langa adevar (sau esenta), cum spune bunica mea, dar… nu a fost neintentionat. Deocamdata esenta ramane la nivel de ganduri. 🙂

  4. klausen1976 spune:

    nu cred ca lupii inspira ura … fascinatie si teama , da (vezi mitul Fenrir) 🙂
    lupii sunt unul dintre pilonii mitologiei umane, si nu doar la nordici … a simti ura fata de ei, presupun ca inseamna a simti ura pentru propria-ti spiritualitate …

    • Nevermore spune:

      Klausen, sunt de acord in cea mai mare parte. Exista, la un anumit nivel, o perceptie a lupului care poate fi, superficial vorbind, asimilata urii. Spun superficial, pentru ca actele omului la adresa acestei specii sunt exagerate si irationale – exact genul de actiune generata de ura. In plus, ura se naste din teama. Totusi, nu pot sa te contrazic, nu este vorba de o ura clasica, nu aceea cu care urasti o persoana sau o natie.

  5. Araceli spune:

    Dincolo de intelesurile simbolice, ura a fost materializata in vanatoarea excesiva si sangeroasa…

    • Nevermore spune:

      Araceli, dupa concluzia la care ajungem, cred ca este gresit spus ura. Aveam in minte un aspect pentru zilele urmatoare, anume acela al demonizarii lupului. Cred ca ne vom lamuri atunci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s