Seven days to the wolves (5). Teoria conspirației

          Opiniile divergente cu privire la lup, exprimate în mitologiile lumii, sunt de natură să arate doar complexitatea pentru care este recunoscut acest animal. Există suficiente indicii care să permită încadrarea lupului atât ca divinitate a întunericului, cât și a luminii. Dar nici una dintre aceste mitologii nu este vinovată de soarta nedreaptă pe care lupii sunt nevoiți să o îndure. Omul de început, deși împărțea divinitățile în bune și rele, era dominat de teama ancestrală față de acestea, neîndrăznind să ridice mâna împotriva lor.

            Lupul, care într-o vreme a fost, după om, viețuitoarea cea mai răspândită pe suprafața planetei a fost atins de un alt flagel care, de altfel, a îngenuncheat și omul – Biserica. Dacă în antichitate lupul era în anturajul zeilor, în evul mediu nu a existat un alt animal mai demonizat, mai temut și mai prigonit. Vânarea până la extincție a lupului a pornit în perioada cea mai neagră a omenirii, în baza afirmațiilor clerului bigot. De aici, până la a fi atins de ura irațională a plebei ținută în întuneric cu bună știință, nu a mai fost decât un pas.

            Prigoana lupului era, însă, necesară unei religii distrugătoare precum este creștinismul. Pentru a obține puterea pe care o deține această religie astăzi, propovăduitorii creștinismului au căutat nu doar să îndobitocească masele, dar să și distrugă miturile omenirii. Din creatorul lumii sau distrugătorul ei, din anturajul zeilor, dintr-o zeitate fascinantă, lupul a fost transformat în victima perfectă pentru acești torționari ai săi. Din punct de vedere strategic, creștinismul avea nevoie să efectueze două transformări, anume instalarea lui Dumnezeu ca unic creator al lumii și al omului, precum și conferirea unor anumite înfățișări, Satanei sau reprezentanților săi.

            Este adevărat, poate părea o teorie a conspirației, nesusținută de niciun fel de motiv sau motivație. Da, este posibil. Dar totodată, instaurarea unui nou creator al lumii nu poate fi completă decât atunci când toți cei de dinainte au fost aruncați în uitare, în desuetudine sau în dizgrație. Anatema aruncată asupra lupului a fost una cruntă. Inchiziția a declanșat prigoana, susținând că vrăjitorii, vrăjitoarele și celelalte creaturi “necurate”, se puteau transforma în lupi. Mai mult, prin însăși cartea sa de căpătâi, creștinismul aruncă pe umerii lupului o povară mincinoasă. Omenirea nu mai avea nevoie de un animal care să reprezinte demnitatea, libertatea, inteligența, ci de unul ușor de dominat și de manevrat – mielul. Și cine era mai potrivit să amenințe viața preferatului noii divinități decât unul dintre exponenții divinităților vechi? “Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.”(Luca, 10:3). Și totuși… oare nu existau pe vremea aceea tigri? Nu existau lei? Ferocitatea acestora întrece cu mult cruzimea lupului. Dar aceste feline nu au roluri atât de importante în nici o mitologie. Lupul are.   

            Aș îndrăzni să spun că lupul, ca animal, este o victimă colaterală a răzoiului dintre religii. Dintre creștinism și religiile politeiste. Astăzi nu mai există lupi în majoritatea țărilor Europei Occidentale, iar în Statele Unite au dispărut total, cu excepția Alaskăi și a Michiganului. Să fie acest lucru o consecință a acestui război? S-ar putea să vi se pară prea mult, să vă pară o exagerare. Nu am pretenția că am descoperit America, nu am curajul să spun că am găsit izvorul suferințelor lupului. Este doar o idee rezultată în urma unor conexiuni. Din fericire, există încă și alte credințe mai vechi, reminiscențe ale riturilor păgâne, care nu ne lasă să uităm adevărata față a lupului, frumusețea și complexitatea sa…

10 comentarii la “Seven days to the wolves (5). Teoria conspirației

  1. Araceli spune:

    Multumesc frumos pentru raspuns! Foarte interesant si original:). Admit ca nu m-as fi gandit. Totusi am cateva observatii. 1) Crestinismul a distrus, e drept, multe religii politeiste, dar le-a si asimilat partial si cuprins in ceea ce reprezinta doctrina sa azi, intrucat ii era mai convenabil sa atraga credinciosii prin pastrarea unor elemente de continuitate. La drept vorbind, nu a adus foarte multe elemente noi… Doar masinaria de propaganda a fost una foarte bine pusa la punct, bazata pe puterea politica oferita de la Constantin cel Mare incoace. Mielul il mostenisera deja de la iudaici, deci exista un teren propicepe care sa se construiasca noua reprezentare a lupului. 2) Nu numai lupul a fost demonizat. Alte animale ce au suferit in timpul inchizitiei au fost pisicile negre (in care se transformau vrajitoarele), tapii (simbol al Satanei) etc. Este un intreg bestiar medieval, in care majoritatea animalelor au luat intruchipari negative. Motivul este generat de faptul ca ele reprezinta acea latura a omului, „trupul/instinctul”, ce trebuia aspru pedepsita si oprimata, vinovata fiind de caderea in pacat. 3) In America de Nord, soarta lupilor cred ca este legata de disparitia populatiei indigene. O daca cu extinderea oraselor, masacrarea populatiei locului, lupii, considerati un animal sacru de catre culturile pre-moderne, au fost de asemenea exterminati. S-au adaugat si motive economice. 4) Proximitatea. In Europa si America de Nord, unde in majoritatea tarilor e o clima temperata, lupul este, alaturi de urs, un pradator foarte popular. Pentru a justifica distrugerea „dusmanilor” turmelor/cirezilor, este cel mai simplu sa il demonizezi si sa inspiri teama, alimentata de atacurile in haita, foarte inteligente si eficiente. Deci leii, tigrii erau mult mai departe si mai putin cunoscuti la acel moment pentru a starni ura.

    • Nevermore spune:

      Araceli, punctual: 1. Cand cuceresti un teritoriu, extermini toata populatia, sau ii dai impresia ca i lasi independenta culturala, pe care o alterezi cu alte elemente pe care le introduci?! 2. Marile victime ale crestinismului raman sarpele si lupul. Ambele sunt entitati benefice in mitologie, dar sunt demonizati in Biblie. 3. In America de Nord au ajuns prea cunoscutii „pilgrims” recunoscuti pentru excesele de fanatism religios. E adevarat, insa, si extinderea urbana si dezvoltarea au dus la distrugerea habitatelor si la restrangerea teritoriilor lupilor. 4. „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,” Petru 5:8. Nu… leii nu sunt simboluri din anturajul imediat al zeitatilor. In biblie mania imparatului este, de asemenea, asimilata ragetului leului.

  2. Araceli spune:

    Nevermore, asadar zic si eu: 1. Adevarat, desi cred ca au facut ambele, si exterminare, si alterare, 2. Am uitat de sarpe… mi-am dat seama dupa ce am scris. E adevarat. 3. Da, si aici e adevarat, 4. Nu sunt leii in anturajul zeilor europeni/nord-americani, ci in habitatele lor (Africa). In Biblie exista mentiuni ale leilor via Africa de Nord (Egiptul, aproape de Orient si Israel si legatura lor, periplul evreilor, au condus la includerea acestui simbol in Biblie). Cred ca absenta experientei directe a europenilor sau nord-americanilor cu leul in calitatea sa de pradator i-a adus o imagine pozitiva. Gandeste-te ca la acel moment singurele modalitati de formare a reprezentarilor erau imaginile (icoanele…). Or, unul dintre evanghelisti, Marcu, este reprezentat prin leu. Leul e si parte a Sfinxului si simbol al inimii. Deci in mai toate culturile a beneficiat de imagine pozitiva…

  3. Nevermore spune:

    Araceli, din nou esti in eroare. Leul este foarte bine cunoscut crestinilor… De unde? Din arenele romane. Uiti ca in prigoana impotriva crestinilor una din metodele preferate de executie era aruncarea in „groapa cu lei”. Tin sa iti reamintesc si ca in Quo vadis – un profund manifest crestin – exista descrierea unei astfel de scene. Ferocitatea leului le era bine cunoscuta crestinilor, dar nu aveau nimic de impartit cu el… (decat propriile trupuri).

  4. Araceli spune:

    Da, adevarat :), prin eroare se realizeaza progresul cunoasterii. Dar cred ca intr-un punct suntem de acord amandoi… ca nu aveau ce imparti cu leul. Metoda „groapa cu lei” e mai veche decat crestinismul, dar cred ca relativ insuficienta pentru a contura o simbolistica negativa a acestuia. Sa nu uitam ca marile demonizari de natura imagologica s-au produs in Evul Mediu. La sfarsitul Antichitatii crestinii prigoniti nu aveau o voce (erau si ei impartiti in „secte”, luptand pentru conturarea unei dogme).

    • Nevermore spune:

      Araceli, groapa cu lei a intrat in discutie numai ca sa se vada ca exista un termen de comparatie al ferocitatii celor doua animale. Si a fost dat si pentru ca in perioada prigoanei nu exista forma actuala a Bibliei – ea a fost „imbunatatita” ceva mai tarziu…Deci, de ce, daca se vorbeste despre ferocitate, nu a fost ales gradul maxim al acesteia? Pentru ca, asa cum am cazut de acord, leul si crestinul nu aveau ce imparti

  5. Araceli spune:

    Si a fost de bun-augur comparatia. Sincera sa fiu, mi-am adresat in gand aceeasi intrebare. Probabil ca mereu lucram cu „memoria recenta”, argument din care deriva prima presupunere ca, in Evul Mediu, la vreo mie de ani dupa progonire, oamenii au inceput sa uite. A doua e ca romanii nu mai erau dusmanii, deja acceptasera crestinismul, il facusera religie oficiala, deci a readuce in amintire acele orori nu era avantajos (deja Europa avea probleme cu barbarii). A treia se leaga de faptul ca torturile au fost diverse si crucificarea, de departe, imaginea cea mai puternica si mai remanenta, amintind de Iisus. Restul au ramas in plan secund. Totusi, nu am un raspuns clar … poate mi-l dai tu 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s