Iartă-mă că te salut numai din ușă…
Te-aș pofti și-n casă, dar mi-e teamă
Că-mi aduci aceeași veșnică păpușă
Și-același vechi refren de panoramă!…
Te-aș pofti și-n casă, dar mi-e teamă
Că-mi aduci aceeași veșnică păpușă
Și-același vechi refren de panoramă!…
Iartă-mă că-ți spun ce cuget, Moș Crăciun…
Dar eu – zău – nu văd de ce mai vii!…
Ce folos că ești bătrân și-ai suflet bun,
Dacă-n tolbă n-ai decât minciuni pentru copii!…
Nu-ți mai pierde timpul cu povești
Pentru cei ce nu mai cred în ele…
Tu – e drept – n-ai fost decât așa cum ești –
Omul cu păpuși de porțelan și acadele…
Dar eu nu mai sunt copilul de-altădată
Să mă încânt de chipuri ce se șterg –
Mie-mi trebuie o femeie adevărată,
Nu femei păpuși de Nurenberg!…
Iată!… Asta este tot ce-am vrut să-ți spun…
Și ți-am spus, să știi și tu ce-aș vrea!…
Ține minte, ține minte, Moș Crăciun,
Și la anul, dacă-mi vii din nou, să-mi vii cu Ea!…
Nevermore 
Nevermore, azi sunt in toane glumete :)). Daca ar fi sa interpretam versurile de mai sus … i se reproseaza mosului ca aduce cadou papusi de portelan numai fetitelor … atunci, peste ani, ar trebui cumva sa se indure si de baieti si sa le daruiasca lor chiar pe fete :)))? Desi are mosul o baza de date numeroasa :)), totul e sa avem grija si cu el … nu m-as increde foarte tare :))
Araceli, sa nu cadem in pacat fata de poezie… daca citesti primul vers observi ca poetul e nemultumit exact de faptul ca va primi o papusa. Aici este, probabil, durerea, Mosul nu face distinctie intre baieti si fete… :P.
:))) observasem ca Mosul e cam neatent aici… si vad ca tot intr-o gluma o tinem 😛
Araceli, daca asta ai inteles tu mai bine nu mai citi Minulescu!….cu respect!
Ana, am moderat comentariul in spiritul micului „set de reguli” expus in pagina „Termeni si conditii”. De asemenea, macar in aceasta perioada, ar trebui sa fim mai buni, si cu noi insine, si cu altii. Sarbatori Fericite!
Dupa ce l-am desacralizat pe Mos Craciun, cum ar putea sa fie cadourile lui altfel decat 100% materiale?
Albaidaq, esti intr-o eroare imensa. Atat in privinta desacralizarii lui Mos Craciun, cat si asupra cadourilor „100%” materiale. Asa cum ti-a spus si Araceli, desi, din nefericire s-a oprit la scuza clasica – Coca Cola – abia acum acest personaj este ceea ce ar trebui sa fie. Craciunul si Mos Craciun nu sunt elemente care sa apartina crestinismului. Ele ar trebui sa apartina Omului, nicidecum unor institutii – organisme de indoctrinare si de subjugare a spiritului. Craciunul laic este net superior celui crestin, devenind astfel, ceea ce ar fi trebuit sa fie intotdeauna – o sarbatoare de familie. In privinta cadourilor materiale, personal m-as mai gandi o data… nu cumva ceva material provoaca o senzatie puternica, o lumina ciudata in ochii celor de alaturi – o lumina numita bucurie? Priveste putin mai profund si vei vedea ca te inseli…
P.S. Daca privesti cu atentie poezia… mi se pare mie, sau autorul cere sa i se aduca iubirea? (care nu e deloc materiala, din cate stiu eu!)
Frumos spus :), Nevermore.
PS: Cred ca Albaidaq se referea mai ales la glumita pusa de mine :)), sa-mi fie cu iertare, dar azi am fost pusa pe sotii. Oricum, mi-a trecut. 😛
Araceli, foarte rau… ca ti-a trecut :p
Albaidaq: desi are radacini adanci intr-un trecut precrestin, Mos Craciun, asa cum il vedem noi azi gratie Coca Cola, este el insusi un produs comercial. Dincolo de gluma mea de mai sus, Mos Craciun, ca intruchipare a sperantelor si visurilor noastre, aduce daruri imateriale celor care si le doresc 🙂 Completez: traim in post-modernism si asta ne distruge/dezvrajeste toate miturile. Dar, nu as considera ca efectele sunt neaparat negative, uneori este necesara o reinterpretare sau umanizare (pentru ca desacralizare mi se pare un termen foarte dur) a miturilor pentru a le reaccepta in viata noastra dominata de ratiune, cateodata impinsa la extrem.
Araceli, daca tot mi-ai ridicat mingea la fileu… da-mi voie sa spun ca exemplul Coca Cola este ceva comod si conventional. Daca ar trebui sa ne gandim la laicizarea Craciunului, si la aparitia imaginilor pe care le avem despre Mos Craciun, „vinovatul” este Clement Clarke Moore, autorul poemului „A visit from St. Nicholas” (cunoscut si sub numele de „Twas the night before Christmas”). In rest, asa cum am spus mai sus, nu ma deranjeaza in mod deosebit elementele crestine ale acestei sarbatori (cu origini precrestine, corect!), dar ma deranjeaza condamnarea laicizarii ei.
:), admit ca nu iti aminteam partea cu poemul lui Moore (multumesc de refresh), dar eu ma refeream mai ales la caracterul comercial ce am banuit ca-l deranja pe Albaidaq… E drept ca e o scuza, dar marketingul si-a spus cuvantul cu varf si indesat. Rosul purtat de Mos Craciun este de fapt Rosul Coca Cola :)). Cat despre crestinism, e discutie lunga. Nicio religie nu ar trebui sa confiste o sarbatoare cu valori general umane. Asta cred ca a incercat secolul trecut sa ne redea si se continua si azi :). Ma bucur ca ti-am ridicat mingea la fileu.
:)))) poate imi revine starea glumeata …
Nevermore, o data cineva mi-a daruit cu o dragoste infinita o floare de cactus rosie. Frumusetea ei era amplificata de aureola pe care o emana iubirea pastrata de petalele ei sarutate inainte de a-mi fi daruita. Se intampla intr-un spatiu public. In jur au inceput imediat comentarii incepand de la denumirea stiintifica, pana la tepii nemilosi ai cactusului si al nisipului ucigator in care creste.Floarea mea magica, care ar fi putut inspira zeci de poeti, floarea mea magica… devenise un subiect de discutie banal, la rece, plin de acorduri sau controverse. Nimic din ceea ce se adresa spiritului. Am suferit pentru floarea mea si am inteles ca trebuie sa ai o anumita factura sufleteasca sa poti sesiza momentul in care o floare trebuie privita doar pentru ceea ce simbolizeaza … si nu numai!
StropiDeSuflet, imi insusesc critica!
Deci, nu Mosul se schimba. Noi ne schimbam. Dar oare are el cadouri pentru toti ?
Poate ca a-l primi pe Mos Craciun in suflet inseamna a-ti cauta tu singur cadourile, nu a le astepta sub brad. Si abia apoi, a fi om inseamna a le gasi. Tot in viata. Nu sub brad.
P.S. Nu am poeti sau romancieri preferati. Consider ca fiecare dintre ei a SCRIS. Chiar daca a fost doar un rand. Insa, Minulescu a SCRIS foarte multe randuri (versuri) pentru care mi-am pierdut capul si noptile, citindu-le. De aceea, e special pentru mine.
Ada, noi ne schimbam. Desi, ideal ar fi ca indiferent de schimbare, sa pastram magia… (sunt de acord cu P.S.-ul!)