Lui Byron (Percy Bysshe Shelley)

De nu te-aş preţui îndeajuns
Mi-ar stinge pizma orice desfătare,
Iar deznădejdea ar intra pe-ascuns
În mintea care ( – cum un vierme are
Şi el putinţa de a fi o parte
Din infinit) priveşte cum răsar
Ca nişte lumi divine, fără moarte,
Frumoasele-ţi poeme. Află dar
Că nici puterea-ţi de-a întrece-n zbor
Chiar culmile de alţii greu urcate, –
Nici faima – umbră-a unui viitor
Pizmaş pe timp, – să-ntunece nu poate
Cu vre o undă de amărăciune
Stârnită de nefaimă, preţuirea
Ce ţi-o aduce omul care spune:
Şi viermii pot slăvi dumnezeirea.