Plecare (Răzvan Nicula)

O știu, citeam în ochii tăi, proscris,
Că tot ce-a fost nu poate fi rescris,
Îmbrățișări și lacrimi, dureri și bucurii,
Dorință și extazuri nicicând nu vor mai fi.

În ușă geamantanul te-așteaptă de plecare
Nevrând să îmi acorde cereasca îndurare,
Pe căile uitate, spre alte deziluzii,
Aruncă-n amintire prezentele iluzii.

Aș vrea măcar o dată să am puteri depline
Strivind sub talpa tare poruncile divine
Să te ucid în mine, să mi te fac strigoi,
Știind că numai astfel noi va rămâne noi.

Te du spre zări albastre, de nimenea umblate,
Alungă-mi amintirea cu sărutări sărate,
Aripile întinde-ți și zboară către nori
Pe veci pierdută mie și nevăzută-n zori.

8 comentarii la “Plecare (Răzvan Nicula)

  1. Ada spune:

    Te-ai schimbat de la un timp. Te arati mai romantic, mai melancolic. Iti sta bine asa.

  2. oana spune:

    „Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci!
    Şi eu să-mi ştiu osânda… să te iubesc în veci,
    În veci dup-a ta umbră eu braţele să-ntind,
    De-a genelor mişcare nădejdea să mi-o prind,
    Zâmbirea gurei crude să-mi fie al meu crez ­
    Purtând în suflet moarte, tu vesel să mă vezi.”
    (Mihai Eminescu)

  3. briza spune:

    Ada, citeste ultima lui postare, sa vezi ce „romantic” a devenit :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s