Lepădarea Sfântului Petru (Charles Baudelaire)

Ce face Domnul oare cu valul de-anateme
Ce suie către scumpii lui îngeri zi de zi?
Ca zbirii ce de pofte şi vin s-ar ghiftui,
Dormind aude-n susur grozavele blesteme.

Suspinele atâtor martiri şi schingiuiţi
Îi par o simfonie mereu ameţitoare,
Căci stropii lor de sânge vărsat în desfătare,
Nesăţios e cerul să-i soarbă aburiţi!

– Christ, adu-ţi de grădina măslinelor aminte!
Când în genunchi acolo cucernic te rugai
De-acela care-n ceruri râdea când ascultai
Cum îţi băteau călăii piroane-n palme sfinte.

Când tu vedeai că-ţi scuipă făptura-n străluciri
Străjerii şi rândaşii, mânjind a ta lumină,
Şi când simţeai cum spinii se-nfig în fruntea-ţi plină
De mintea-ntruchipată a-ntregii omeniri;

Când din a ta spinare de greutate frântă
În lături două braţe lungeai, când şiroind
Curgeau sudori de sânge pe chipul tău pălind,
Şi stai ca ţinta-n care toţi ochii răi se-mplântă,

Visai atunci la ziua cu zori strălucitori,
Când împlinind cuvântul ce ţi-a lăsat destinul,
Mergeai călăuzindu-ţi supus şi blând asinul,
Pe drumuri presărate cu ramuri şi cu flori,

Când îţi fierbeau în suflet nădejdi şi vitejie,
Şi negustorii josnici cu biciul i-ai gonit,
Şi când ai fost stăpânul? Mustrarea n-a-ncolţit
În pieptu-ţi mai-nainte ca lancea să-l sfâşie?

– Desigur, eu pleca-voi, de-acum satisfăcut,
Din lumea-n care fapta nu-i soră cu visarea;
Putea-voi trage spada când spada mi-e pierzarea!
S-a lepădat şi Petru de Christ… bine-a făcut!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s