Gând (Răzvan Nicula)

Se pierde noaptea în zorii dimineţii.
Am petrecut-o toată gândindu-mă la tine,
la cum eşti îmbrăcată
şi pe unde umbli, de când, cu cine,
dacă îl iubeşti.
N-a răsărit soarele, dar îi simt mirosul
combinat cu aroma toridă a copacilor,
combinat cu adierea vântului de vară,
cu ciripiturile unor vrăbii abia trezite
şi cu al morţii.
Te visez în fiecare noapte
sub raze fantomatice de lună,
scăldată-n apa caldă a mării nesfârşite,
îmbrobonată de picurii săraţi
şi eterni.
Te sărut de fiecare dată, flămând,
cu patimă, de parcă atunci când nu fac asta
aş muri.
Şi închid ochii şi zâmbesc.
Ce bine că mai am de trăit încă,
pentru că soarele nu a răsărit.