Dilemă

Am fost luat prin surprindere cu o întrebare: ce este mai grav, să trădezi prietenia în numele iubirii sau să trădezi iubirea în numele prieteniei? Nici acum nu ştiu răspunsul…

49 comentarii la “Dilemă

  1. briza spune:

    cred ca s-ar putea adauga si o alta intrebare/dilema: te-ar rani mai mult sa fii tradat de un prieten sau de fiinta iubita? din raspunsul la aceasta intrebare s-ar putea naste si raspunsul pentru dilema ta…

    • Nevermore spune:

      Briza, cred ca in functie de structura fiecaruia dintre oameni, raspunsurile pot sa difere. Depinde si ce valori are fiecare, unii pretuiesc mai mult prietenia, altii iubirea… Pe de alta parte, ar putea conta cat de adanc este inradacinat sentimentul – cel de prietenie sau cel de iubire, doza de incredere oferita si tradata… In general tradarea doare, dar probabil ai dreptate, conteaza si ce mana infige cutitul – pe principiul „Si tu, Brutus?!”

      • briza spune:

        exact la asta ma gandeam acum si voiam sa revin cu un al doilea comentariu: depinde de structura fiecaruia, de setul de valori…
        acum, ai putea sa raspunzi: pentru tine, care tradare ar fi mai mare?

      • Nevermore spune:

        Briza, eu cred ca uciderea iubirii este cea mai mare crima. Si tradarea, daca nu o ucide brusc, o sugruma, cel putin pentru o vreme. In plus, cred ca in iubire partenerii trebuie sa fie si prieteni, si probabil tradarea poate fi considerata dubla. Dar nu pot sa spun cu certitudine, probabil trebuie luate in calcul si efectele tradarii?

  2. maygdal spune:

    in mod normal iubirea ar trebui sa fie cea care alege, ca sa fiu mai explicita – in iubire nu exista inselare ( daca iubesti pe bune nu ai cum sa inseli )!

    • briza spune:

      maygdal, tu vorbesti despre o dragoste ideala, perfecta, iar asa ceva se atingi foarte, foarte greu, doar cand o persoana a ajuns la un grad inalt de maturitate (unii nu ajung niciodata la asa ceva)
      dar si pana atunci iubim; facem greseli, dar nu mintim cand spunem ca am iubit cu toata fiinta noastra, cum am stiut si am putut noi mai bine si mai frumos;
      asa ca o sa intalnesti multe greseli in iubire, inclusiv tradare (si spun „tradare”, nu „inselare” cum ai zis tu; au intelesuri diferite, cel putin din punctul meu de vedere)

      • mygdal spune:

        briza, nu cred ca trebuie sa ajungi la un anumit grad de maturitate ca sa iubesti sincer si curat, trebuie doar sa ai o proprie scara a valorilor pe care nu ti-o impune nici educatia, nici societatea ci doar propriul caracter si propria constiinta
        poti trai o astfel de iubire si la 16 ani si la 40 ani- parerea mea

      • Nevermore spune:

        Mygdal, doar ca nota… scara proprie a valorilor se construieste in legatura stransa cu anumite conveniente sociale acceptate de subiect, in functie de educatie, de mediul de provenienta si de anturaj. Caracterul si constiinta sunt/pot fi influentate in mod direct de acesti factori, pentru ca, in lipsa acestora, nu ar exista un element de raportare in baza caruia sa se cladeasca sistemul de valori. Cum cred cu tarie in evolutia personala, insa, sustin ca aceasta atrage dupa sine o modificare (imbogatire sau din contra) a scarii de valori in functie de nivelul atins – si acest nivel se poate atinge prin insuflarea de aspiratii de catre alti oameni, prin schimbarea unui mediu cu un altul mai propice dezvoltarii etc. Dar, in final, nu pot sa nu fiu de acord cu tine, iubirea sincera si curata nu are varsta.

    • Nevermore spune:

      M(a)ygdal, eu cred ca in iubire nu inselarea este singura tradare posibila…

  3. klausen1976 spune:

    preferabil ar fi sa nu tradezi. tradarea te schimba , indiferent de motive sau subintelesuri …

  4. mygdal spune:

    cand spun iubire ma refer la acel sentiment de care esti perfect constient, nu de sentimente confuze in care nu stii exact ce se intampla cu tine,daca iubesti pe x sau y mai mult sau tot felul de situatii de genul asta, ma gandesc ca atunci cand esti perfect constient de iubirea pe care o porti persoanei de langa tine nu prea ai cum sa o inseli….
    mai exista inselare atunci cand stai linga o persoana fara sa o iubesti, dandu-i false iluzii….

    • Nevermore spune:

      Mygdal, daca nu ne referim la expresia „a insela” cu intelesul ei comun in cazul relatiilor de cuplu, inselarea de care spui are echivalentul tradarii. Dar, parerea mea, tradarile pot sa survina si in urma unor circumstante, a unor factori externi, interni etc., in mod independent de existenta/inexistenta sentimentelor.

  5. briza spune:

    mygdal, sincer si curat poti iubi la orice varsta, dar abia cand esti suficient de matur inveti sa treci peste anumite lucruri care pana nu de mult ti se pareau de neconceput, sa iti controlezi gelozia (doar un exemplu), sa oferi fara sa astepti nimic in schimb, etc.
    cand esti mai mic (nu neaparat ca varsta), tinzi sa fii mai egoist, iar iubirea ta e si ea, de multe ori, posesiva si egoista (macar intr-o mica masura)
    si asta e tot iubire sincera, chiar daca e imperfecta

  6. inexprimabil spune:

    Tii, ce de lume! Si ce de pareri…
    Sa o luam in ordinea numarului de pe tricouri:
    – iubirea – un sentiment eminamente egoist. Daca doriti sa ma contraziceti, inchipuitiva un swing (nu dansul, ci activitatea sexuala non-monogamata) in care sunteti implicati. Puteti mai mult de o inchipuire? Atunci, ma puteti contrazice.
    Iubirea este puternica, iar la partea cu prietenia coexistenta, nu sunt in totalitate de acord. Prietenia intervine in timp, cand iubirea se mai domoleste. Sau dispare…
    – prietenia – un sentiment altruist, in care simti nevoia sa dai, nu sa primesti. Daca aveti „prieteni” care doar asteapta, sunteti in compania nepotrivita…
    Nu are aceasi intensitate ca iubirea, dar se poate transforma in iubire. Si reciproca e valabila. Prietenia, in schimb, nu are nevoie de posesie ca sa traiasca.
    Inapoi la dilema: ca sa vorbim de tradare, trebuie sa vorbim de onoare. Nu, nu aia nereperata. De cea data de un set de valori morale. In cadrul unei iubiri, nu poti vorbi decat de regulile stabilite de cei doi parteneri. Morale, imorale sau amorale. Parerile externe acestui duo sunt nule si neavenite in acest tip de relatie. Dar cand vorbim de prietenie, are un inteles universal valabil pentru toata lumea. In consecinta, e destul de simplu de ales. De ce? Cati dintre voi au sau au avut un iubit/iubita care avea o alta relatie din care a iesit pentru voi? Sau invers? O cosiderati tradare? Ma indoiesc… Pe de alta parte, cati mai aveti un „prieten” care v-a tradat? Sau invers? Daca cumva sunt masochisti, ca sa intru in alta activitate cu tenta sexuala, inteleg. Altfel…

    • Nevermore spune:

      Inexprimabil, la ceea ce spui as raspunde cu cateva mentiuni. In sine, prin definitie, fiinta umana este egoista. De asemenea, dintr-un punct de vedere relativ filosofic, altruismul isi are izvorul in cel mai pur egoism, deci pana si prietenia are la baza un egoism transformat.
      Ma gandesc ca raspunsul la dilema ar putea veni luand in considerare nu numai un sistem de valori, ci si anumite dorinte si sperante ale fiecarui individ in parte. Conteaza mult pe ce pune fiecare un pret mai mare, pe un prieten sau pe o iubire. Este adevarat ca iubirea trece, pe cand prietenia ramane, dar, pe de alta parte, poate aparea dilema ratarii sansei cu „persoana potrivita”. In functie de caracterul fiecarui om – unii sunt mai rationali, altii mai visatori – solutia poate sa para ca fiind una la indemana, iar alegerea usor de facut. Tocmai aici, insa, isi face simtita prezenta sistemul de valori. Excluzand o cale de mijloc, tradare trebuie sa existe; dar ce (lipsa de) valori ne-ar impinge catre una dintre alternative?

  7. inexprimabil spune:

    @ Nevermore
    Vorbind strict de dilema, vorbim de gravitatea tradarii. Nu care e cea mai importanta persoana, prieten sau iubit/iubita. Vorbind detasat, impersonal, normal ca o tradare a iubirii nu ma descalifica uman, decat in ochii partenerului. In cazul prieteniei, nu doar cel tradat te respinge, ci si ceilalti care stiu de tradare. Nimeni nu vrea ca prieten un tradator, dar majoritatea accepta tradarea iubirii, daca ei sunt beneficiarii.
    La nivel personal, alegerea e grea. Intervine subiectivismul, puterea sentimentelor (cum am spus, iubirea e mai puternica). Nu exista o alegere implicita, totul tine de factorii particulari. Iar alegerea corecta, in cazuri particulare, e un singura. Cea care nu o regreti ulterior.

    • Nevermore spune:

      Inexprimabil, de dragul contradictiei, alegerea intre iubire si prietenie nu trebuie facuta in functie de modul in care reactioneaza societatea, respectiv de impactul social al alegerii. Iubirile mari nu tin cont nici de descalificari umane, nici de diferente, nici de parerile/vorbele celorlalti, doar cauta sa depaseasca obstacolele pe care le intalnesc in cale – si, daca pentru atingerea scopului este necesara tradarea, este acceptata si aceasta. Probabil privirile ar trebui indreptate catre esenta fiecarui individ in parte mai degraba decat spre efectele actiunii. Si, mai cred, o asemenea alegere se face intotdeauna cu inima, nu cu creierul :).

  8. inexprimabil spune:

    @ Nevermore
    Alegerile sunt rationale, chiar daca au la baza sentimente, trairi sau instincte. Alegerile irationale sunt mai degraba din sfera patologicului. Trebuie sa gandesti, sa rationezi. Daca sentimentele pentru un individ sau altul te indeamna spre o anumita alegere, nu insemna o algere cu inima. Ci doar ca argumentele pot fi de multiple facturi.

    • Nevermore spune:

      Inexprimabil, adevarat, am fost in eroare, alegerile nu se fac exclusiv cu inima. Sunt, insa anumite alegeri instinctuale, conjuncturale, circumstantiale, in care ratiunea lipseste cu desavarsire, determinate de impulsul de moment. Or impulsul, se stie, nu are legatura cu ratiunea, dimpotriva. De asemenea, nu cred ca poti cataloga o alegere drept „rationala” in situatia in care, desi stii ca gresesti, alegi o anumita cale…

  9. inexprimabil spune:

    @ Nevermore

    De acord, sunt si alegeri circumstantiale, in care ratiunea are putin de a face. Nu cred ca lipseste cu desavarsire. Dar, data fiind dilema, care este una existentiala, nu cred ca se aplica cazul de mai inainte.
    Daca oricum gresesti (cum e cazul de fata), este vorba doar de alegerea pe care nu o vei regreta sau o vei regreta mai putin.

    @ Oana

    Cam devreme pentru concluzie. Pe de alta parte, o opinie in plus ar ajuta.

    • Nevermore spune:

      Inexprimabil, esti intr-o mica eroare… dilemele de natura existentiala au posibilitatea sa apara si dupa ce o alegere este facuta, mai mult sau mai putin rational. Asemenea dileme pot sa apara si ca rezultat al remuscarii, primind un raspuns concret care, in unele cazuri, poate incerca doar sa suprime sau sa usureze povara regretului. Nici nu cred ca in cazul la care am ajuns – o alegere care cu siguranta va avea un efect regretabil – aceasta poate sa fie facuta prin rationamentul pe care il propui. Ia ca exemplu clasicul „fata care umbla cu baieti rai”. Uneori, desi cunoaste consecintele sau cel putin le banuieste, un asemenea personaj nu se opreste din actiunea pe care mai tarziu o poate regreta…

  10. inexprimabil spune:

    @ Nevermore
    Maestre, dupa ce alegerea este facuta, ce dilema? http://dexonline.ro/definitie/dilemă
    Regrete si remuscari, da. Dar asta de obicei arata ca alegerea a fost… nefericita.

  11. briza spune:

    dar se poate intampla ca, intr-o situatie ceva mai complicata, orice am alege sa ne faca sa regretam. in acest caz, nu exista alegeri fericite, ci doar… mai putin nefericite

    • Nevermore spune:

      Briza, acesta este cazul de fata, o tradare de acest fel nu poate fi considerata, in orice sens ar merge, o alegere fericita.

      • briza spune:

        si-atunci, ai ales ceva pe moment (bazat pe sentimente sau ratiune), dar apoi nu ramai cu dilema „oare era mai bine daca alegeam cealalta varianta?”?

      • Nevermore spune:

        Briza, bazandu-ne pe introspectie, intrebarea care se pune ramane „ce este mai grav…?”. Introspectia nu este interesata de un „mai bine” obtinut in virtutea actiunii ci reprezinta o judecata/judecare a propriei persoane.

  12. inexprimabil spune:

    @ Nevermore
    DILÉMĂ, dileme, s. f. Raționament care pune două alternative dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie. ♦ Încurcătură în care se află cineva când este obligat să aleagă între două alternative cu perspective (aproximativ) egale. – Din fr. dilemme, lat. dilemma.
    Sursa: DEX ’98
    Daca trebuie aleasa, nu exista a posteriori. Sa nu „reinventam” limba romana. Daca vorbim de cazul in care ai ales si dupa rationezi… nu mai e dilema.

    • Nevermore spune:

      Inexprimabil, nu e vorba de o reinventare a limbii romane, ci de optici diferite. Mai devreme ai admis ca exista alegeri in care „ratiunea are putin de a face”… In asemenea cazuri, de ce o persoana nu ar putea medita la actiunile sale dupa ce le-a savarsit? Nu poti nega ca o dilema apare la nivel existential dar ca analiza ei nu poate fi facuta, la nivel pur teoretic si introspectiv, moral, dupa ce faptul real este consumat.

  13. inexprimabil spune:

    @ Nevermore
    Se poate analiza, se poate regreta, se poate medita. Dar… dilema nu mai exista. Dilema s-a incheiat odata cu alegerea facuta. Intrebarile de genul „Oare nu era mai bine daca alegeam cealalta varianta?” sunt simple supozitii, care nu pot fi aplicate.
    Opticile pot fi diferite. Definitiile nu. Iar definitia spune ca trebuie sa ai alternative, pentru a exista dilema. Daca alegerea e facuta, unde e alternativa?!?

  14. inexprimabil spune:

    @ Nevermore
    ALTERNATÍVĂ, alternative, s. f. 1. Posibilitate de a alege între două soluții, între două situații etc. care se exclud. 2. Relație între două judecăți în care, dacă o judecată e adevărată, cealaltă e neapărat falsă. – Din fr. alternative.
    Sursa: DEX ’98
    Daca nu exista posibilitatea de a alege, nu exista alternativa.

  15. inexprimabil spune:

    @ Nevermore
    TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conținutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noțional, conceptual; speculativ. [Pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.
    Sursa: DEX ’98
    Deci, bazat pe teorie. Buuuun.
    TEORÍE, teorii, s. f. 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ.
    Sursa: DEX ’98
    Nu vad unde se mijloceste reflectarea realitatii.

    • Nevermore spune:

      Inexprimabil, daca iei in calcul faptul ca „in teorie = in mod abstract, speculativ”, ajungem exact la ceea ce am spus… Pe de alta parte, ca sa nu ne mai obosim, stii la fel de bine ca si mine ca modalitatea la care apelezi de interpretare/utilizare a notiunilor , anume stricto sensu, nu este singura posibila. Definitiile oferite de DEX sunt intotdeauna utile, dar nu trebuie privite ca „legi divine”, pana si DEX-ul nu acopera intreg vocabularul si, mai mult, cum spuneam candva, este supus greselii.

  16. inexprimabil spune:

    @ Nevermore
    Daca spuneai „in teorie”, interpretam in acel sens. Ai spus „teoretic”. Sensul de speculativ nu se aplica in acest caz.
    SPECULATÍV, -Ă, speculativ, -e, adj. Care aparține speculației (1), care se ocupă numai de teorie fără legătură cu practica și cu experiența. – Din fr. spéculatif.
    Sursa: DEX ’98
    Deci, fara legatura cu practica sau experienta. In rest, ce sa zic? Teoretic, ai dreptate. Practic, nu. 🙂

  17. oana spune:

    PRACTIC – n-am vrut sa inteleg:)

  18. klausen1976 spune:

    nu. ma refer la tradare in registru grav. a alege a discuta cu un prieten cand ar trebui sa te duci la teatru te face doar neserios, nu tradator, cred eu 🙂 …
    @ nevermore : cred ca ai dreptate, dar Briza spune corect : ar trebui definita concret tradarea …

  19. RK spune:

    N-as putea sa accept nicio „tradare in numele” vreunei dintre partile implicate. Logic, asta inseamna ca una dintre ele ar cere sa o excluzi pe cealalta. Motivele pentru care sunt implicata in orice fel de relatie (iubire sau prietenie), ma privesc doar pe mine si persoana respectiva. N-as accepta conditionari de la nimeni, daca nu ma accepta asa cum sunt, sa fiu in compania persoanei cu care aleg eu, sunt liberi sa faca ce vor. In schimb, as putea fi deschisa la o dezbatere pe aceasta tema, atata timp cat nu mi s-ar impune alegerea (gen, daca nu renunti, te parasesc).

    • Nevermore spune:

      RK, in principiu sunt de acord, libertatea individului este esentiala si o alegere conditionata de o alta persoana si-ar putea pierde valoarea. De multe ori, insa, suntem in situatia in care trebuie sa alegem raul cel mai mic. Important este ca alegerile sa ne apartina, indiferent daca sunt sau nu in conformitate cu structura noastra interioara. Cat despre discutarea problemelor, da, pot spune ca este o solutie inteleapta…

  20. mygdal spune:

    in momentul in care faci alegerea nu te poti raporta decat la sentimentele pe care le traiesti in acel moment tu si persoana pentru care risti sa tradezi, e ciudat sa iti pui intrebarea daca ele vor fi valabile 10-20 ani sau pana la adanci batraneti…ar fi ideal sa ne poata garanta cineva iubire si fericire pe viata, din pacate nu stii nicioadata cat va dura totul….

    • Nevermore spune:

      Mygdal, in cazul in care trebuie facuta o alegere, cea mai mare pondere o au sentimentele, dar, nu de putine ori, apar si alti factori care trebuie luati in seama – in cazul deciziilor in care o alegere este facuta rational. Iubirea si fericirea nu ni le poate garanta nimeni, dar fiecare individ are, fata de sine, datoria de a incerca sa le mentina – daca le are -, sa le caute, sa spere la ele. Posibil, totusi, ca fiinta umana sa fie angrenata in „batalii” pe care nu poate decat sa le piarda…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s