Am cunoscut o femeie a cărei culoare preferată era movul şi m-am trezit cu o durere cumplită de cap. O durere pur necruţătoare, una care mereu îmi aduce aminte de un bun prieten care zicea: “Te doare capul? Marfă proastă, românească, schimbă-l”! Şi, colac peste mâna întinsă, mâine se îmbracă ţara asta în straie de sărbătoare roş-galben-albastre sau în porturi populare. De parcă de asta ar trebui să ne ardă, de parade şi de fasole cu cârnaţi la un pahar de ţuică.
Nu, bordelurile nu sunt legale, nici ăsta al lui Gogol nu ar trebui să fie. Muzică de cârciumă infectă în care, după ce te aşezi la o masă antică şi soioasă, e greu de crezut că nu găseşti vreo hepatită. Dar îmi place. Ceea ce nu pot spune despre situaţia României. Căreia, dacă aş putea, în loc să se ţigănească pe modelul românesc consolidat şi îmbunătăţit la diverse evenimente, i-aş spune “Start wearing purple”!
Nevermore 
:)))))
N-ar fi nimic daca am sarbatori cu fasole si tuica fiarta si am face asta cu sufletul deschis si curat… E Ziua Nationala! Dar cand te gandesti ca e mai multa „parada”…
Elisa, nu fasolea si tuica ma deranjeaza. Dar daca ne uitam la americani – un popor efectiv indoctrinat cu iubirea fata de tara si de natiune – mie, personal, mi se face sila de imbecila sarbatoare romaneasca. Nu spun ca mai avem foarte multe motive sa fim mandri de noi ca popor, dar nici nu mi se pare normal sa privim o asemenea zi doar ca pe o ocazie de a manca si de a bea.
[…] că nu am schimbat măcar o virgulă şi pentru cei răbdători să verifice – 30 noimbrie 2010. S-a schimbat ceva? Se schimbă? Poate […]