Tu, ce-ai pătruns ca un cuţit
În inima-mi plângând, tu, care,
C-un cârd de draci ai năvălit
Nebună şi strălucitoare,
În cugetu-mi de tine-nvins
Să-ţi faci culcuşul şi locaşul,
– Nemernico, de care-s prins
Precum de lanţuri e ocnaşul,
Cum cartoforul e de joc,
Cum de-o carafă e chefliul,
Şi cum de viermi e ros sicriul,
– Te blestem, blestemat noroc!
Rugat-am spada ce retează
Să fiu din gheare liberat,
Şi-otrava care-nveninează
Să mântuie cu-al meu păcat,
Dar vai, şi spada şi otrava
M-au luat în râs şi mi-au strigat:
„Tu nu eşti demn ca din mârşava
Robie să mai fi scăpat,
Neghiobule! – de ţi-am răpune
Vampirul şi te-am libera,
Tu stârvul i-ai reînvia
Cu sărutările-ţi nebune!”
Nevermore 