Naturi

M-aş întinde, să încerc să îmi regăsesc eul, acela la care revin de fiecare dată, în acest cerc vicios pe care îl numesc viaţă. Doar pe el îl mai am, nimic în jur, pe nimeni. Aşa se întâmplă atunci când nu ai nevoie de nimeni. Mereu cel nefolositor trebuie să plece, să dispară, crezând că lasă în urmă-i un gol pe care nimeni altcineva nu îl poate umple. Se întâmplă să încerci să te potriveşti într-un loc, în vreo lume a altcuiva, să vrei să astupi un gol care, de fapt, nici nu există, să satisfaci nişte nevoi închipuite, nişte dorinţe care nu îşi află corespondenţă în niciun plan, nici material, nici imaterial.

Sunt oameni care parcă nu vor să înţeleagă că nu sunt doriţi, că nu sunt necesari, că nu au niciun rost… cel puţin în anumite vieţi în care ar vrea să pătrundă. Se întâmplă, uneori, să se încăpăţâneze să rămână, să caute să intre mai adânc, să îşi asigure un loc pe care nu îl pot primi niciodată pentru că, de fapt, el nu există. Se întâmplă să declare adevărate războaie acelor ziduri care, în spatele lor, nu găzduiesc decât nimicul, vidul. Pentru că sunt anumiţi oameni care se înconjoară de ziduri înalte nu pentru a proteja ceva, ci pentru a nu se vedea că nu au nimic de oferit…

Anunțuri

2 comentarii la “Naturi

  1. Lenu spune:

    De cele mai multe ori cei care ridica ziduri in jurul lor o fac pentru a se apara. Poate pentru ca au fost raniti, dezamagiti, inselati in asteptari si cred ca zidurile sunt un mod de a se pune la adapost. Nu contest ca pot exista si oameni care se ascund in spatele zidurilor pentru a nu li se vedea putinul pe care il au de oferit, dar… cei mai multi nu-si dau seama de asta, de cat de putin au de oferit, de cat de mult asteapta de la ceilalti, motiv pentru care nici nu se ascund. Zidurile pot fi escaladate, pot fi strapunse, exista o multime de moduri de a trece de ele. Asta presupune efort, determinare, perseverenta, motivare, totul e ca persoana care se ascunde in spatele lor sa merite.

    • Nevermore spune:

      Lenu, prea putini au determinarea, perseverenta, rabdarea, intelepciunea, curajul si nebunia cuceritorilor Troiei… sunt multe ziduri care, desi asediate, raman in picioare. Asa trebuie sa fie. Motivele pentru care ridicam ziduri sunt clare – de regula, pentru aparare. Dar poate uitam care este „cantitatea” ideala de aparare. Sunt unii care in loc sa lase zidurile sa cada se apara indarjit, sperand in puterea asediatorului de a le darama. Infrangerile prin abandon sunt amare si pentru asediator si pentru asediat. Indiferent daca cei care se ascund merita sau nu eforturile, intotdeauna in urma infrangerilor nu mai ramane nimic – sunt tinuti minte doar cuceritorii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s