Puzzle

I-am recompus forma, am asamblat-o ca pe un puzzle. De nori fruntea, de ploaie ochii, de apus sângeriu buzele. De noapte părul, de raze fantomatice de lună braţele, de închipuire sânii şi coapsele, ea însăşi o umbră a lumii în care trăiserăm cândva.

Dimineaţa începe o nouă zi, prea puţini sunt cei cărora le pasă că porţile visurilor se închid. Şi jocurile de puzzle, spulberate de vânt, dispar, lăsând în urmă doar mici cartonaşe pierdute în zare sau rătăcite prin vreun buzunar  spart. Nu suntem altceva decât bucăţi, piese care trebuie aranjate într-un anumit fel pentru a releva o anumită formă. Dar rămânem atât de incompleţi când ochii aceia care ne dau viaţă se deschid pentru totdeauna!