Un alt (fel de) motto?…

„Orice voluptate a spiritului, orice bună dispoziţie provine din faptul că există oameni în comparaţie cu care putem să ne acordăm nouă înşine cea mai mare stimă”.   (Thomas Hobbes)

Oare?

Reclame

8 comentarii la “Un alt (fel de) motto?…

  1. oana spune:

    daca noi nu ne iubim, cine sa ne iubeasca?!:):):, cu toate ca acesta este un post serios……

  2. Quidam spune:

    Cam cat de meschin trebuie sa fie un suflet, ca sa-si gaseasca satisfactia in mizeria, suferinta sau prostia care il inconjoara?!

    • Nevermore spune:

      Quidam, raspunsul ar fi foarte amplu… dar, ceva mai pe scurt… daca te gandesti in ce parte a contractualismului se situeaza Hobbes, nu cred ca revolta ta e indreptatita. Poate depinde doar de care parte a baricadei alegi sa te situezi? Din alt punct de vedere, insa, as fi de acord ca o apreciere utila nu poate fi facuta decat prin raportare cu elemente superioare, nicidecum cu cele inferioare.

      • Quidam spune:

        Ah, in primul rand scuze, eu credeam ca se dezbate intelesul liber al citatului! Daca as fi stiut ca problema trebuie transpusa prin prisma credintelor autorului sau, m-as fi abtinut de la a comenta. Totusi, cuvintele mele cred ca ar fi trebuit sa arate de ce parte a baricadei sunt, fara alte adaugiri. Poate sunt eu construita gresit, dar nu pot sa apreciez oamenii care isi apreciaza fericirea comparand-o cu nenorocirea altora. Nu gasesc nimic just in asta… la fel cum nu gasesc nici in absolutism.

      • Nevermore spune:

        Quidam, dezbaterea nu este deloc incorsetata de credintele autorului, este cat se poate de libera. Ceea ce spun eu este ca depinde de credinta pe care o are fiecare dintre noi in natura umana. Am inteles perfect de ce parte a baricadei te afli, ti-am inteles si revolta. Cred, totusi, ca aici este o problema, pentru ca nu se pune in discutie fericirea ci calitatea umana in sine. Omul este o fiinta care are nevoie sa fie nefericita. Dar, in acelasi timp, isi doreste sa fie apreciata. Aprecierea vine, in primul rand, de la noi insine, din acest motiv se nasc complexele – fie de inferioritate, fie de superioritate. Intr-o „concurenta” sociala, stima individului fata de sine provine, printre alti factori, si din comparatia cu cei inferiori sie. Desi spuneam ca nu o gasesc la fel de utila ca pe cea cu elemente superioare, comparatia cu indivizii inferiori poate sa fie, uneori, necesara. Increderea in propriile forte nu poate fi obtinuta altfel decat prin repurtarea unui sir de victorii care permit unui element sa se plaseze deasupra altora stiind ca le este superior. Cu siguranta si tu faci acest lucru :). Cat despre absolutism, acesta si-a dovedit, la un anumit punct utilitatea. Justetea sa? Nu stiu… Nu ar fi la fel de injust sa lasi o turma umana descreierata sa se conduca singura?

  3. Quidam spune:

    Ok, in general sunt de acord cu tine: pentru a ne forma o opinie despre valoarea propriei persoane, avem nevoie de alte repere umane, de diferite valori. Comparatia cu elemente sociale superioare il poate indemna pe individ spre progres, iar cea cu cele inferioare il poate ajuta sa constientizeze posibilitatile oferite de propriile capcacitati. Dar la fel de bine, prima il poate face sa se simta demoralizat, iar cea de-a doua l-ar putea transforma intr-un ticalos. Pe parcursul unei vieti de om, intalnesti de obicei toate variantele, iar in final una devine complexul tau personal. Problema mea era cu „ORICE”. Sufletul uman este in general unui hain dar sa nu gaseasti desfatare in altceva decat in succesele reputate asupra unor oameni „inferiori”, mi se pare un gand degradant pentru orice fiinta umana.
    Absolutismul e o idee buna in teorie dar fiind aplicat de oameni, nu va putea fi niciodata valorificat corect. In anumite situatii si perioade din istoria umanitatii si-a dovedit necesitatea, dar orice pretentie de superioritate absoluta isi va gasi intotdeauna contracandidati pe masura. In timp, absolutul de azi, devine efemer.

    • Nevermore spune:

      Quidam, as raspunde mult mai complex, dar… Mentiune: comparatia cu elementele sociale superioare poate indemna individul spre progres, in conditiile in care nu genereaza un complex de inferioritate, corect; de asemenea, comparatia cu elemente inferioare nu duce, neaparat, la constientizarea posibilitatilor, si in niciun caz la ticalosire, ci la autosuficienta. Ca sa ating si acel „ORICE”… sunt de acord ca este degradant sa te bucuri de raul altuia, de orice natura ar fi acesta. Dar eu ii vad un alt rol – este o trimitere evidenta la doza de narcisism care zace in fiecare dintre noi. Nu raul altuia ne bucura, nu incapacitatile sale, ci satisfacerea egoului personal, a Narcisului care se trezeste in sufletele noastre. Si daca luam in calcul si egocentrismul…?
      Pe marginea absolutismelor voi reveni, serialul se pare ca abia a inceput! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s