Mă întreb câte dintre despărţiri pot fi amiabile. Orice relaţie animată de vreun tip de sentiment, nu poate fi privită, atunci când sucumbă, decât ca un dezastru. Iar dezastrele, fiind amare, indiferent de proporţii, nu permit nici zâmbete nici pahare la mici şuete. Sau poate nu ştiu eu cum e altfel şi au dreptate bătrânii ăştia care oricum merită o ascultare…
„… don’t you cry/ Let’s have a drink before we say goodbye”?
Nevermore 