Dor

          Îmi este dor de o femeie care să ştie să îmi inflameze imaginaţia. Una care să mă atragă în cele mai înspăimântătoare tornade de suflet, care să mă ameţească, să mă facă să tremur, să plâng, să strig, să gem, să îmi doresc ca totul să se sfârşească pentru a începe din nou, cu şi mai mare putere distructivă.

          Îmi este dor de o femeie ai cărei ochi să arunce flăcări, a cărei piele asudată să o ardă pe a mea, ale cărei degete mângâietoare să fie spini aducători de suferinţă, ale cărei buze să mă însemneze aşa cum fierul roşu însemna cândva, demult, răufăcătorii. De o femeie ai cărei dinţi să se înfigă în buzele mele, să le devoreze ca animalul sălbatic un cadavru, în loc să spargă, dezgustător, seminţe, pierdută într-o existenţă indecent de comună.