Epitaful unei iluzii

          Îmi este dor de femeia-minune pe care ai închipuit-o pentru mine. Ştiu, tu eşti altfel, eşti doar femeie. Şi totuşi… îmi e dor de pielea-ţi înfierbântată de răsuflarea mea, de buzele-ţi întredeschise de atingerea limbii mele, de zâmbetul nevinovat, de râsul copilăresc, de zilele noastre şi de nopţile care le urmau. Îmi e dor de tine, cea care mi-ai fost, chiar dacă totul a fost iluzie. Unele iluzii nu se destramă, doar rămân amintiri, vagi, şterse, la fel ca atingerea, ca sărutul tău, ca tine – cea care nu ai fost niciodată.