Raţionament

          Am cunoscut cândva o persoană care a avut nesocotinţa să îşi transforme viaţa într-o minciună, şi am blamat-o. Mereu mi-am spus că minciuna este un rău necesar, dar nicidecum un mod de a trăi. Ştiam, totuşi, neadevărul spus cu zâmbetul pe buze sau cu ochi galeşi are puterea de a deveni adevăr. Pentru că aşa este făcut omul, să accepte ceva plăcut lui ca fiind adevărat.

          Pe de altă parte, însă, mi-am spus mereu că cea mai bună minciună nu poate să fie alta decât adevărul. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât devin mai confuz… Cum este posibil ca, în acelaşi timp, o minciună frumoasă să devină adevăr, iar adevărul o minciună? Într-un asemenea caz, între cele două noţiuni, între adevăr şi minciună, cel mai potrivit semn este acela al echivalenţei.

          Am citit acum ceva vreme şi mi-a rămas în minte… Spunea Kierkegaard, “Nu înţeleg adevărul decât atunci când el devine viaţă în mine”. Dar, dacă adevărul este echivalentul minciunii, la fel de corect spus este că nu putem înţelege minciuna decât atunci când ea devine viaţă în interiorul nostru…

          Şi atunci, „mincinosul” poate fi învinuit că încearcă să înţeleagă „adevărul”?!

6 comentarii la “Raţionament

  1. fenrir_ulfur spune:

    Hmmm!!Nu am intalnit inca un lucru care sa fie constant.Toul este in miscare,asa ca notiunile de „adevar” si „minciuna” se schimba atunci cand sunt aplicate pe un obiect,o idee,un vis ,o persoana,etc.Pacat ca nu s-a descoperit momentan Adevarul Absolut.Ceea ce ma framanta este ca inca nu am gasit cheia eliberarii,echilibrului sau linistii deoarece lucrurile pe care le avem ne pot fi luate,schimbate,parasite.Depinde cum privesti transformarea unui „adevar” intr-o „minciuna”.Problema este ca in lumea aceasta nu se gaseste ceva „alb” ori „negru”.dupa parerea mea fiecare lucrusor este un gri intermediar .Ceea ce inseamna ca unele obiecte sunt mai „deschise” ,altele mai „inchise”.Greseala noasta este ca avem o gandire incuiata ,inflexibila si imobila care incearca sa puna etichete pentru a gasi un raspuns la un lucru.Chiar ceea ce spun aici ar putea fi gresit si astept cu cea mai mare bucurie sa ma contrazici(iarasi acea perioada fenririana a vietii). 😛 😀 🙂

    • Nevermore spune:

      Alexa, desi vorba poetului e cat se poate de adevarata – „e vesnica pe lume doar schimbarea” – exista multe lucruri care sunt caracterizate prin constanta. Unele schimbari necesita o perioada mult prea indelungata de timp pentru a li se putea observa schimbarea. In privinta pierderii anumitor lucruri nu pot spune decat ca de multe ori tine de noi sa pastram ceea ce avem. La fel de adevarat este ca ce posedam poate, la un moment dat, sa nu ni se mai potriveasca, fie ca sunt lucruri sau oameni, si atunci este necesara schimbarea.
      In privinta inexistentei albului si a negrului, te contrazic. Culorile exista si reprezinta extremele. O crima, spre exemplu, este tot o crima (alege-i tu culoarea) nuantele intervin numai in fata organelor abilitate sa aplice pedeapsa – organe care sunt tinute sa aiba in vedere anumite circumstante in care a fost savarsita fapta. Or, de aici, din punctul meu de vedere, rezulta tocmai faptul ca omul nu este legat de gandire incuiata si inflexibila. Ma gandesc ca ceea ce caracterizezi tu drept imobilitate/inflexibilitate este „principiul” (daca excludem fanatismul), dar, in acelasi timp, omul lipsit de principii nu este cu nimic superior animalului.

  2. fenrir_ulfur spune:

    Depinde cum privesti aceasta inflexibilitate .Aici m-am referit la majoritatea oamenilor care nu pot accepta o alta parere sau o alta schimbare.La cand am zis despre „alb” si „negru” m-am gandit indirect la oameni,desi exista cazuri cand balanta inclina catre una dintre parti sau alta.De felul meu am o gandire mai rigida si prefer sa cred in ceva (chiar daca nu este adevarat,potrivit ,corect,etc)deoarece este parerea mea si imi apartine(nu stiu cam in ce proportie ,insa sper ca nu va veni altcineva sa-si ceara drepturile de autor).Am acel orgoiliu incapatanat si mai bine as accepta sa stiu ca gresesc decat sa reunosc greseala.Daca as incerca sa (ma) schimb doar pentru ca acest lucru mi-o cere grupul/familia/prietenii(chiar daca sfatul e binevoit si au dreptate cam 90%)asta ar insemna un mare compromis.Dupa mine schimbarea este un lucru care depinde intr-o mica masura de noi pentru ca sunt multi factori externi ce nu pot fi impiedicati sa actioneze asupra societatii(politici,tehnologici,culturali,etc).Cateodata schimbarea este buna.Daca nu ne-am schimba am avea mentalitatea bebelusului de 2 luni(si aspectul 😛 😀 ).Sper ca nu te-am plictisit cu pseudo -filozofia mea ,insa sper sa imi slefuiessc tot mai bine talentul in scris sau cel oratoric .Asa ca am nevoie de un site unde se abordeaza subiecte din mai multe domenii(filozofie,cultura,poezie,literatura ,dragoste etc ). Ahha.Am uitat sa mentionez ca sunt malefica . 😀 😛 😛

    • Nevermore spune:

      Alexa/Fenrir, cei care nu pot/vor sa accepte ca mai exista o alta parere decat a lor se numesc intoleranti sau chiar fanatici. Cu atat mai mult, in ochii lor nu exista decat alb sau negru. Din punctul meu de vedere este bine ca ai orgoliu, pastreaza-l si cultiva-l, este unul din putine lucruri care ramane cu omul pana la sfarsit :). In rest descrierea e buna… nu ma inspaimanta oamenii malefici, doar cei demni de dispret 🙂

  3. fenrir_ulfur spune:

    Ah!!Pacat!!Cred ca posed ambele defecte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s