Rock, mătuşă!

          Oricât de ciudat ar părea, aşa scria pe un perete alb, al unei bodegi în care îmi beam, într-o vreme, romul. Îmi plăcea acolo, din două motive – primul, normal, era muzica. Metale peste metale şi, de multe ori, request-uri peste request-uri, inclusiv, spre dimineaţă, câte un Furdui Iancu. Al doilea motiv – o ciudată manifestare a instinctului de conservare. Mă trezeam undeva spre după-amiază şi mă bucuram că nici după respectiva vizită nu mă pricopsisem cu vreo hepatită. Plus, ca sfert de motiv, acest hilar „rock, mătuşă” scrijelit sub cine ştie ce influenţe, mai mult sau mai puţin creatoare. Sau creative?!

          Acolo, în acel loc care i-ar fi strepezit dinţii oricărei domnişoare cu oarecare pretenţii, pot spune că înţelegeam pe deplin ceva ce e foarte posibil să fi citit şi Mutu prin Dostoievski: „Conştiinţa vieţii preţuieşte mai mult decât viaţa”. Să punctăm; cu un rock uşor, pentru azi…