Rock, mătuşă!

          Acum câteva zile mi-a fost lene să scriu ceva pentru azi. Mă hotărâsem să pun un fragment dintr-o carte care nu mai are prea mult de aşteptat până să apară. Am început să citesc, sau să recitesc, în căutarea unuia pe care să îl consider potrivit. Ar fi mai multe. Ar fi toată, cred. În definitiv, o carte este un fragment. Un fragment de univers, o lume paralelă altora – altor lumi care vieţuiesc, se dezvoltă sau îşi află sfârşitul în mintea unei singure divinităţi.

          Mi-am amintit că m-a întrebat cineva, în urmă cu câteva zile, cum se scrie o carte. Nici acum nu am habar cum se face. Încep să cred că este foarte posibil ca fiecare să se scrie singură, doar ajutată, din când în când, de o idee sau de o sclipire de natură umană. Poate că acela numit scriitor nici măcar nu este aşa ceva, este doar o persoană care transcrie ceva ce se întâmplă în spatele pleoapelor, dincolo de aparenta sa apartenenţă la real. La acel real perceput de fiecare în parte în acelaşi mod, ca postulat, ca adevăr absolut.

          Sunt puţin prins. Dacă mi se mai face şi lene…! Nu mai scriu nimic pentru azi. Rock, mătuşă!