Mărturisesc, nu există mai mare pierdere de vreme decât o zi de duminică. Plictiseală feroce, o dată pe săptămână. Şi totuşi, există o parte bună. Asta este diferenţa dintre noi şi ei, ceilalţi – morţii nu au posibilitatea să se plictisească.
Nu ştiu ce îi face pe alţii să se simtă vii. Cred, însă, că toţi ar trebui să spunem acele cuvinte care, după mine, sunt sursa vieţii, izvorul ei, de fiecare dată când simţim că nu mai încap doar în noi şi trebuie rostite.
1993. Duminică faină!
Nevermore 