Party!

          Sunt momente în care ruperea de real este mai mult decât necesară. Lumea înconjurătoare trebuie înlocuită cu aceea a visului, cu una ireală în care să se întâmple ceea ce doreşte creatorul ei să se întâmple. Am trăit într-un astfel de univers vreme de mai bine de un an de zile…

          Sunt alţii care spun că viaţa în sfere diferite de cele ale lumii înconjurătoare poate atrage după sine în cel mai bun caz o depresie, în cel mai rău – ruperea evidentă a legăturilor dintre concret şi vis, ceea ce crează un amalgam, un soi de aliaj-povară suficient de puternic să apese pe fragilul inconştientului până când îl frânge de tot.

          Eu spun că lumea pe care am trăit-o în ultima vreme, consumându-şi ultima sclipire de dinaintea apusului, mi-a creat echilibrul, verva şi dorinţa de a reveni în cea de care, probabil, m-am depărtat suficient de mult; cea pe care va trebui să o sondez cu alţi ochi, mai puţin întorşi spre interior, în căutarea unui sâmbure de adevăr capabil să germineze un nou univers imaginar.

          Dar deocamdată, party!