Nu mi-e dor de ochi albaştri
Ce lucesc ca nişte aştri,
Nici nu vreau, papa, la mare,
Să stau singurel la soare!
Îmi e dor să plec din ţară
Să stau o viaţă pe-afară
Să uit de acest popor,
Da-mi-aş în cap c-un topor!
Să uit că avem manele,
Băga-mi-aş picioru-n ele,
Şi dacă-s făcut ţigan
Să-i râd în nas la mocofan.
Prefer să mă-nghită balena,
Să mor pe Sfânta Elena,
Să mă sufle-un urgan,
Sau să mă-nec în ocean,
Că-i mai bine ca aici –
Lume ‘naltă, oameni mici,
Şi prostie magistrală
Predată perfect în şcoală.
De mâine fug, emigrez,
Sunt sătul de-al ţării crez,
Şi de-am fost cândva patriot,
Mi-a trecut de tot, de tot!