All Hallows’ Even

          Nu sunt deloc fanul sărbătorilor importate. Dar, cum vorbeam cu nişte prieteni acum ceva vreme, „este al dracului de greu să scrii în fiecare zi”. Uneori ideile nu vor să se nască, alteori, deşi ideea există, cuvintele nu vor să se lege, doar sună bolovănos înşirate fără vreo urmă de armonie. În asemenea cazuri nu ai ce face altceva decât să înşeli. Să înşeli timpul, ziua. Să îţi accepţi neputinţa şi să acţionezi ca atare, închipuind fraze surogat în speranţa că inspiraţia îşi va deschide, totuşi, ochii. Sau, cum fac în alte cazuri, atunci când ideile sau cuvintele refuză să mă ajute, pornesc în căutare de experienţe sau de oameni care să îmi fie utili în momentul în care mă hotărăsc să îi închid în cuprinsul unei coli de hârtie.

          Nu sunt fanul sărbătorilor importate. Şi totuşi, sunt multe cazuri în care îmi înşel intoleranţa.

„Sun is going down
And there’s no tomorrow
Sun is going down
Going down on me
Sun is going down
No more time to borrow
Dance with the devil”