Folie a deux

          Ne numim fiinţe raţionale şi suntem nebuni de legat. Nu o recunoaştem, îi legăm pe alţii care doar au puterea de a privi mai departe decât o facem noi cu minţile noastre limitate. Îi îmbrăcăm în halate şi îi închidem după gratii, le înlănţuim încheieturile şi îi izolăm pe ei cu ei înşişi, temându-ne că înţelepciunea lor, cea pe care noi o numim nebunie, ne va otrăvi echilibrul.

          Ne numim fiinţe raţionale şi îi excludem pe ei, ceilalţi, fără să realizăm că, de fapt, noi suntem nebunii nu ei, cei pierduţi în lumi paralele însoţiţi definitiv cu propriul lor ego şi cu fantomele care îl bântuie. Pentru că iubirea este o nebunie, poate cea mai mare dintre ele – o manifestare a nebuniei la cel mai înalt, mai periculos, mai profund-distructiv grad. Şi totuşi, oricare dintre noi, deşi izolăm oameni pierduţi în ei înşişi, deşi îi înlănţuim şi îi încuiem, am renunţa la noi înşine pentru un gram în plus de nebunie. O nebunie în doi…