Confesiune

          Povesteam acum ceva vreme, la un pahar, cu o prietenä… Plinä de bune intenţii, încerca să mă ajute să îmi cântăresc relizările sau eşecurile din ultimii ceva mai mult de doi ani. Am fost om de carierä, aşa cum se anunţa ea – nu are sens să intrăm în detalii. ‘Da, i-am răspuns, dar când cariera, oricum ar fi ea, cu toate satisfacţiile pe care le aduce, nu poate umple un gol nedefinit din suflet, înseamnă că nu este ce trebuie să fie’.

         Eram aproape căsătorit… ‘Într-adevăr, unui bărbat implicat într-o relaţie amoroasă stabilă îi este relativ uşor, pentru că în principiu trebuie să satisfacă doar o femeie. Ceilalţi, lipsiţi de angajamente, au uneori datoria de a satisface mai multe… şi, în unele cazuri, în acelaşi timp. Poate rămâne mai puţin timp pentru scris… poate fi mai mult timp folosit pentru descoperirea unor tipologii, pentru cunoaşterea modului de gândire a omului, pentru a înţelege tipurile de reacţie şi timpurile de reacţie. Spunea Nietzsche, ce nu te omoară te face mai puternic. Şi de când scrisul a devenit tot ce sunt, tot ce mai am, mă simt mai bogat ca niciodată. Mă simt împlinit în mizeria mea, în decăderea şi în decadenţa mea, iar risipa pe care mi-o impută unii este, în fapt, o stocare secretă a personajelor mele’.

       Erau oameni cărora le impuneam respect… ‘Acum sunt mult mai mulţi oameni cărora le impun un vis… şi nu numai un vis, le impun să viseze. Nu interacţionez cu ei, nu îi cunosc şi nu mă cunosc decât atât cât le permit anumite rânduri care le cad sub ochi. Dar nu mi se pot opune şi încep să viseze pierduţi printre cuvinte, lăsând speranţe să li se înfiripe în suflet, sau suferind alături de halucinaţiile mele’.

         ‘Bei mai mult’. ‘Baudelaire era prieten cu opiul’. ‘Decazi’! ‘Trăiesc’! ‘Trişezi, nu trăieşti după legile societăţii de care aparţii’! ‘Ale unei societăţi bolnave în mijlocul căreia sunt unul din puţinii rămaşi întreg la cap? Mulţumesc… Nu, mulţumesc’!

          Renunţă. Mă iubeşte. Mă admiră. Încearcă să mă înţeleagă. ‘Eşti nebun’ îmi spune zâmbind. ‘Trebuie să fii nebun ca să alergi după un vis pe care voi, ceilalţi, îl consideraţi irealizabil’…