Din noapte

           Sper că nu este adevărat ce se spune, că nemulţumitului i se ia darul. Mi se întâmplă de multe ori, în întuneric, să îi recompun chipul, să îi revăd zâmbetul, să îi ascult vocea şoptindu-mi. Să îmi închipui că îi ascult respiraţia alunecându-i pe pielea mea, îi resimt îmbrăţişarea şi căldura trupului, şi că, la rândul meu, cu imaginări şi şoapte îi construiesc lumea care urmează să i se deschidă în spatele pleoapelor. Şi totuşi, uneori… nu mereu, doar uneori, mi se face dor să mi-o smulg din suflet şi să o fac să îmi răsară în palme.