Căsătorie (Răzvan Nicula)

Dacă mi-ai fi tu Circe şi eu ţi-aş fi Ulise
Am sta numai în casă, cu uşile închise,
Şi ne-am iubi, frumoaso, până în zori de zi,
Jurându-ne-o iubire cum n-a fost şi nu o fi.

Cândva într-o amiază, sau cum va fi să fie,
Te-oi duce la un preot, direct din primărie,
Să ne trăim viaţa aşa cum se cuvine,
Legaţi în faţa lumii şi-a legilor divine.

Or trece ani de zile şi vom avea copii
Şi-ncet-încet uita-vom cât ne-am putut iubi,
Împovăraţi de viaţă, de grijă, de plictis,
Prea coborâţi din ceruri şi prea treziţi din vis.

După încă-o vreme, sătui de tot şi toate,
Vom trage-o ceartă mare, cu vorbe deşucheate,
Spunându-ne în faţă cum vede fiecare
Pe celălalt de-o vreme: tu, porc – eu, vrăjitoare.

Anunțuri

4 comentarii la “Căsătorie (Răzvan Nicula)

  1. Oarecine spune:

    Asta da versificaţie…

  2. araoimi spune:

    Nevermore, versurile(desi nu sunt „fan’ poezie) imi inspira o stare clara de „amuzament”. :)))
    Sper sa nu supar autorul ! :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s