Scurte concluzii, şi diverse

          Am mai ieşit ca omul la un pahar de cico… deh, asta se întâmplă când nu consumi alcool. Apă plată cu lămâie sau un suc mai acidulat, cam aşa cum este situaţia în România noastră. Am aflat cu stupoare că sunt un ticălos dezumanizat, un om lipsit de compasiune, probabil corupt până în măduva oaselor sau cu vălul tras pe faţă de josnica manipulare la care este supus poporul. Ultima parte, cea cu manipularea, a rămas cu semne de întrebare deoarece, în ciuda sufletului meu negru, (concluzia nu îmi aparţine) beneficiez de o oarecare doză de inteligenţă.

       Ceea ce, automat, duce la concluzia că numai proştii sunt inumani, iar eu sunt un fel de mutaţie genetică, o anomalie care ar face să exulte orice cercetător în ale prostiei respectiv ale dezumanizării. Aceasta din urmă, bineînţeles, este concluzia mea – la care am ajuns reflectând la rece asupra declaraţiilor la care am asistat.

         Problema este alta: unora le tremură mâna abia după aceea, la final… Adică: aşa cum aş vedea eu problema, hoţul (re)simte prezenţa adrenalinei înainte şi în timpul furtului, mai puţin după săvârşirea lui. După aceea, eventual, simte doar tremurul cămăşii sau, în funcţie de anotimp, al fularului, în momentul în care un poliţist îi sună la uşă ca să îl roage să semneze procesul verbal pentru o amendă aplicată unor cheflii care îşi deranjează vecinii. Mă întreb, totuşi, ce s-ar fi întâmplat dacă mâna unui personaj care a încercat recent să îşi curme firul zilelor ar fi tremurat înainte… mult înainte de… ştie el de ce. Nu după. Şi mă mai întreb dacă nu cumva era bine ca mai multe mânuţe să tremure înainte de…

           Până şi Oedip, care culmea, îmi era simpatic, nu a fost ferit de dezastru. Privesc puţin uimit dar şi detaşat ceea ce se întâmplă, refuzând să mă las afectat, să mă entuziasmez, să mă extaziez sau să mă revolt. Pandorei nu i-aş arunca nici măcar o privire, mai degrabă aş fi interesat de cutia ei. Nu de conţinut, ştim cu toţii că la urmă rămâne tremurândă speranţa. O speranţă de-asta, inumană, aşa ca a mea, că de acum, cu căldurile astea, va începe să plouă; să plouă cu capete.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s