Eu, misogin, şi femeia îmbrăcată în fustă

          Mă puteți considera misogin, dacă doriți. Mă puteți considera pentru că, sincer să fiu, nu îmi pasă. Ar fi prima oară în cariera mea de om când aș pune preț pe părerea altora despre mine – mai degrabă, decât de condescendență, mi-aș considera gestul drept semn de îmbătrânire, de maturizare, de înmuiere, de renunțare la revolta mea de zi cu zi, de noapte cu noapte, de oră cu oră, de viață cu viață. O viață pentru o viață, aș spune eu, și dacă viața mea de până acum s-ar schimba în mod radical aș spune că am murit, așa cum am mai făcut-o, doar pentru a renaște din propria-mi cenușă într-o viață în care…

          Mă puteți considera misogin, spuneam, dar cu toate acestea, nu pot să nu vorbesc despre ea. De fapt, nu despre ea, ci despre fusta ei în carouri. Așa, scurtă, cu motive albastre, cu romburi și pătrate care mi se păreau asemănătoare cu capul meu după o noapte prelungită prea mult. Ea… frumoasă, v-o spun sigur, deși nu am privit-o deloc cu atenție, i-am privit doar picioarele, și părul, și brațele. Am avut cândva un profesor care spunea – mare dovadă de experiență! – “un studiu trebuie să fie ca fusta unei femei. Să descopere atât cât trebuie ca să incite, dar să acopere esențialul”. Și, mai ales, aș spune eu, dacă fusta ar fi în carouri…

          Să nu mi-o luați în nume de rău dacă vă spun că, în anumite momente, o femeie este asemenea alteia. Atât de asemenea încât unui bărbat îi poate fi complet indiferent cine îi stă alături – singura diferență, de fapt, ar fi numele. Poate pentru că până și mie mi se pare prea misogin ceea ce spun o voi spune altfel: acolo unde nu există sentiment, toate femeile poartă același nume – în condițiile în care bărbatului nu îi pasă deloc că rănește sentimente și orgolii. Da, nu știu dacă există vreo vietate mai orgolioasă decât femeia și decât mine… Dar nu despre asta vorbeam.

          Vorbeam despre femeie, și despre fusta ei în carouri, cu motive albastre, cu pătrate care de multe ori mi se păreau asemănătoare capului meu într-o zi de duminică. I-am privit picioarele lungi și subțiri, până acolo, la baza fustei, până când privirea mea nu a fost capabilă să treacă mai departe. Poate nu a fost o mare pierdere, deși instinctul îmi cerea mai mult, să vreau, să pot mai mult. Oamenii care își ascultă instinctul nu sunt altceva decât animale îmbrăcate în piei de oameni. Iar eu… Nu știu de ce îmi vine mereu să vorbesc despre mine, deși, dacă ați observat cumva, în cele mai multe dialoguri fiecare interlocutor uzează mult, prea mult de cuvântul “eu”. În asemenea dialoguri “eu” nu mai este pronume personal, este doar un tic verbal, pe care se pare că l-am deprins…

          Să revin la ea, și la fusta ei în carouri. Am privit-o fără să îi caut privirea, mai mult pe ascuns. Nu i-am căutat feminitatea nicio clipă, pentru că – dacă nu știți – femeile au aceeași feminitate, doar o manifestă mai mult sau mai puțin pregnant, mai mult sau mai puțin cuceritor. Am privit-o fără vreun gând, doar cu patima cu care un bărbat privește vreo femeie… și când privirea mi s-a lovit de împotrivirea fustei ei cu motive albastre, am dat din mână a lehamite. “Nu e singura”, mi-am spus. Deși adevărul este – nu sunt sigur, dar așa cred – că îmi este dor, foarte dor de o femeie care să își pună fustele în cap. Cred că doar atunci aș fi cu adevărat curios ce ascund acestea…

Reclame

12 comentarii la “Eu, misogin, şi femeia îmbrăcată în fustă

  1. imi place. imi place felul in care este scris… Ma duci cu gandul la Cioran, nu stiu de ce.

    • Nevermore spune:

      Suflete, din pricina unor cuvinte comentariul a ajuns la spam… Important este ca (te) duc cu gandul. Unde…? Este aprecierea fiecaruia. A ta este mai mult decat onoranta. Multumesc!

  2. Camelia spune:

    Îţi doresc să îţi fie comunicarea cu toate fiinţele foarte posibilă, şi una dintre bucuriile existenţei…aşa cum se pare că se şi întâmplă, dealtfel.
    Nu îţi las vreun cuvânt, pentru că nu l-aş face să semnifice, ci dimpotrivă; să desemnifice…păcat că nu vei avea pentru ce să îmi mulţumeşti, însă nici nu cred că ai fi făcut-o.

    Acea femeie cu fusta încarouri îţi este cea cu care nu (îţi) va mai fi posibilă în vreun fel realcătuirea perechii.

    • Nevermore spune:

      … Si nu doar aceea, fiecare femeie care trece pe langa mine pe strada si careia nu ii adresez niciun cuvant este un nou esec in reconstituirea perechii a carei existenta ne este impusa de natura. Dar acest lucru nu mai devine o problema atunci cand, privind in spate, iti amintesti, prin lumini obscure si fum gros de tigara, ca intotdeauna perechea este menita sa piarda in fata unui careu de dame… Cu multumiri pentru idee 🙂

  3. Camelia spune:

    Privind „în spate”, îţi doresc să îţi funcţioneze auzul precum şi alte simţuri…când uitarea vorbeşte ceea ce ţi-a înghiţit şi ai dialoguri cu umbra.
    Perechea adamică nu mai e un răspuns de nicăieri, atunci când plecarea i-a fost definitivă şi i-a pierdut; de atunci a început totul.

    ceva pentru tine…

  4. Camelia spune:

    A, şi să nu uit…
    „îmi este dor, foarte dor de o femeie care să își pună fustele în cap”..
    Îţi doresc dezlănţuirea; să tremure carnea sufletului pe tine.

  5. Camelia spune:

    E atâta lumină acum de jurîmprejurul cuvintelor care au „tremurat” preamult în întuneric în timpul în care negrul părea că le înghite…acum parcă ar avea un altfel de legătură cu suprafaţa asta generatoare de profunzimi.
    Eu îţi mulţumesc; am fost uimire în clipa nu cu mult în urmă, când am păşit în locul tău cu spusurile şi tare nedumerită dacă nu m-aş fi rătăcit cumva.

  6. Camelia spune:

    E nevoie, cred, şi să îţi colorezi lăuntric sufletul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s